Ăsta va fi un video complicat, dar cred că a venit momentul și pentru el. Inteligența artificială ne perturbă viețile deja de aproape trei ani, iar ritmul în care lucrurile se schimbă este frenetic. Și am să încep cu câteva noutăți și exemple concrete și după aia vom coborî down the rabbit hole la considerații mai abstracte.
Și hai să începem cu ăsta. Da, este o mâță care repară International Space Station și cred că ceva mai stupid de atât nu există. Adică ai niște unelte godlike pe care le folosești pentru a crea pisici în costum de astronaut.
Nu știu dacă î înțelegeți frustrarea, dar este ca meme ul ăla de la începuturile internetului cu avem acum un mediu pe care poți citi întreaga bibliotecă a Vaticanului sau a Congresului, doar că noi alegem să l folosim pentru porn. Așa. Și aici, doar că nu l folosim musai pentru porn, ci pentru slop, adică pentru un conținut video inutil care va ajunge să sufoce internetul.
Și acum să vă fac și o dezvăluire. Drcia asta nu este descărcată de pe vreundeva, ci este generată de mine cu VO3, ultima versiune a celebrului model video al celor de la Google. Gen, am scris a cat in astronaut suit și el mi a generat asta sau asta.
Dan Cadar talking about AI on Zona IT YouTube's channel. Well, personajul seamănă chiar dacă nu răsare, iar pe tricou și pe background scrie ceva gen zona. Deci a știut la ce anume mă refer în prompt, dar de asta ce ziceți?
>> Ce părere aveți despre inteligența artificială? >> Cred că este un domeniu fascinant și cu un potențial uriaș. >> Da, ăsta este un interviu pe stradă care n a avut loc niciodată.
Cu siguranță VO3 are încă destule glitch uri. Bună oară faptul că fetei îi dispare microfonul din mână. Dar chiar și cu aceste limitări, trebuie să recunosc că VO3 este impresionant.
Probabil într un moment nu foarte îndepărtat în timp, pe măsură ce sculele astea se perfecționează accelerat, va fi destul de greu pentru average Joe să mai facă distincția între un video generat de AI și unul care conține actanți reali. Și totodată cu VO3 se poate spune că am ieșit din Uncanny Valley și am intrat într o nouă etapă. Deși există și alte generatoare video, cel mai notabil fiind sora lu chat GPT, adică serviciul celor de la Open AI, clipurile generate de VO3 sunt parcă mai polișate și asta pentru că VO3 a adus mai multe feature uri care îl diferențiază de toți ceilalți.
Bunăoară produce și sunet inclusiv dialog, adică nu oferă doar fotorealism, ci și sunet ambiental complet și conversații care pot însoți clipurile. Și mai e o șmecherie pe care toată suflarea de dezvoltatori ai, printre care și noi, consideră că este graul. În teorie cel puțin poate menține personaje consistente de la o secvență la alta.
Poți ajusta unghiurile camerei, încadratura și mișcările de cameră. Noi am încercat aici în studio să facem asta local, cu mai multe modele conectate între ele într un Confi UI, dar rezultatele au fost dezamăgitoare și asta după multe săptămâni de muncă. Dar Google este Google și VO3 este din altă ligă.
A și încă ceva. Este singurul model care în cadrul tierului de vârf, adică ultra, oferă inclusiv rezoluție 4K. Așadar, VO3 este disponibil în abonamentele plătite de la Google direct în Gemini sau în Flow, care este și citez un instrument de creație video cu inteligență artificială creat pentru artiști de către artiști.
Adică Flow este o interfață pe care o găsești în Google Labs și da, output ul arată așa cum îl vedeți. În urmă cu doar câțiva ani, creațiile sau mai bine zis creaturile generate de AI aveau mai multe degete decât prevede legea și multe alte anomalii anatomice evidente și asta în poze, nu în clipuri video. Dacă tehnologia continuă să evolueze în ritmul ăsta, diferențele dintre clipurile reale și cele generate se vor estompa și mai tare până la limita la care ele nu vor mai putea fi distinse.
Google promovează agresiv inclusiv parteneriatele sale cu artiști și regizori mari precum Daron Aronovski și este evident că VO3 ar putea reduce drastic costurile de producție pentru animații și efecte speciale, dar și pentru content farms sau trollyi care produc știri false și conținut manipulator. VO3 se poate dovedi la fel de util. Sigur, Google pune watermark pe clipuri, dar zic eu că asta este o slabă consolare.
Nu există nicio îndoială că videoclipurile generate cu ai vor deveni și mai răspândite pe rețelele sociale și vor include atât conținut de rahat, gen slop ca mai înainte, dar și clipuri cu scopuri mai tenebroase, manipulări politice, hate, fake news la un alt nivel, că vorba aia oamenii cred ceea ce văd cu ochii lor. Și în ciuda măsurilor de siguranță integrate în aceste instrumente, fără îndoială, niște băieți pricepuți vor crea cu măiestrie tot felul de deep fakes. Ia, ia, da, chiar hai să vă arăt și niște știri.
>> Bună seara și bine v ați regăsit la știrile serii. Discutăm astăzi despre cele mai importante evenimente politice ale zilei. >> Vă jur că sunt reale.
Eu le am generat cu mâna mea acum câteva ore. Deci, dacă până acum nu ți ai pus niciodată în fața vreunui clip întrebarea is this real? A venit momentul să începi s o faci.
Sau, după cum spun deja mulți în social media, we are so fucked. Și hai să mai rămânem încă puțin tot în zona asta spectaculoasă a generării video. Netflix a anunțat oficial că a folosit generare video AI în Eleternauta, seria aia SF argentiniană, pentru a crea o scenă în care se prăbușea o clădire.
Ted Serandos, șogul de la Netflix, a fost de a dreptul euforic, spunând că asta reprezintă și citez o oportunitate incredibilă de a ajuta creatorii să facă filme și seriale mai bune, nu doar mai ieftine. Dar eu sunt de o cu totul altă părere, desigur, nu că ar conta părerea mea. Asta nu doar marchează începutul sfârșitului pentru nenumărați artiști talentați, ci dă și startul unei noi curse înspre mediocritate.
și mor când îi văd pe executivii ăștia atât de mincinoși și ipocriți. Hai s o spunem pe dreaptă. Netflix n a folosit AI pentru că dorea să împingă limitele creativității sau să descopere noi posibilități narative.
Au folosit o pentru că era mai ieftin. TED însuși a recunoscut că efectele vizuale tradiționale n ar fi fost fezabile pentru un serial cu acest buget, adică mic. Corect.
Dar ceea ce spune de fapt această decizie este că Netflix preferă să compromită calitatea mai degrabă decât să găsească resursele necesare pentru a face lucrurile cum trebuie. Și mi se pare cu atât mai penibil cu cât această decizie vine din partea unei companii care a raportat venituri de 11 miliarde de $i trimestrul trecut, o creștere de 16% față de aceeași perioadă a anului precedent. Deci, să lăsăm vrăjeala.
Netflix chiar își permite să plătească pentru CGI făcut ca la carte, dar mesajul real este că alege să n o facă. Iar partea și mai insidioasă și mai nesimțită este că încearcă să vândă această decizie ca fiind cumva benefică pentru creatori. Bămăleși.
Oameni reali care fac muncă reală cu unelte mai bune, a zis Serrandos rânjind așa satisfăcut. Dar știm cu toții unde duce asta. Când poți genera o prăbușire de clădire într o zecime din timp.
nu mai ai nevoie de celelalte 90 zecimi din oameni. Retorica asta cu unelte mai bune este aceeași promisiune goală pe care am auzit o în fiecare industrie creativă care a fost automatizată până la dispariție. Dar serialele, eu cred sincer că în urma unor astfel de decizii serialele vor avea de suferit, ele fiind și așa din ce în ce mai proaste.
În plus, cu toții am văzut destul conținut generat de AI, cât să știm că el transmite mereu această senzație dubioasă de oare ce competență tehnică, dar goliiciune creativă. E ca și cum ai asculta o trupă mediocră de coveruri cântând piesa ta preferată. Adică toate notele s acolo, dar clar lipsește ceva.
Trecând mai departe, o altă știre importantă care datează chiar de săptămâna trecută este că Open AI dorește să i predai controlul total asupra calculatorului tău. Desigur, nu te oprește nimeni să spui nu. Deci, care i faza?
Păi, Open AI încearcă să depășească limitele astea restrictive ale unei simple casete de chat și să se extindă în fiecare colțișor al dispozitivului tău. Joia trecută au anunțat Chat GPT Agent, adică un model AI capabil să îndeplinească sarcini specifice, gen verifică mi calendarul și fă mi un rezumat al întâlnirilor, fă mi o listă de cumpărături și comandă le să vină direct acasă sau fă mi o prezentare în PowerPoint despre, nu știu, pisici în spațiu. Odată primită sarcina, agentul acționează independent, fără a mai avea nevoie de input suplimentar pentru a naviga pe site uri, a deschide aplicații și a executa ceea ce i s a cerut.
Cică Chat GPT Agent ar fi construit pe baza unui nou model dezvoltat special pentru acest proiect, care combină funcționalitățile din operator și pe cele din deep research și în felul ăsta poate îndeplini sarcini complexe de cercetare și analiză în mai mulți pași. Așadar, se pare că Agent a fost antrenat să gestioneze sarcini care necesită utilizarea mai multor instrumente. Gen, poate să comute fără input din partea ta între un browser și terminalul de comandă.
El este disponibil pentru abonamentele Pro, Plus și Team și poate fi accesat prin selectarea opțiunii agent mode, doar că nu încă oficial în Europa. Deci mai multe vă voi putea spune după ce l voi testa eu însumi. Bun, și acum haideți să trecem la chestiuni oleacă mai abstracte.
Ce înseamnă toate astea și nu cumva toate aceste unelte ne disociază, ne decuplează de propria noastră inteligență? Mai simplu spus, nu cumva ne fac tâmpiți? Și dacă da, în ce fel?
Modelele largi de limbaj generează răspunsuri fluente, sunt capabile să rezume tone de conținut și oferă în general output uri surprinzător de articulate care rezonează atât cu mințile cât și cu emoțiile noastre. Rezultatele oferite de AI sunt fără îndoială impresionante și ne oferă uneori chiar și o senzație trecătoare de împlinire, de satisfacție. Așa.
Totuși, am început să observ în același timp și un fel de deplasare cognitivă. Frecarea aia care însoțea odinioară procesul de generare a ideilor de către noi, oamenii, adică toate acele ezitări, revizuiri, acel disconfort creativ, a început să se estompeze, dacă nu cumva chiar să dispară. Prin contrast, AI ul oferă răspunsuri curate, sterile, prea rapide și neverosimil de fluente.
Și aici nu mi se mai pare că ar fi vorba doar despre asistență, despre suport din partea AI ului, ci am senzația că asistăm la o dizolvare lentă a granițelor cognitive în general, iar rezultatele, deși strălucitoare, sunt lipsite de substanță. Iar această schimbare mă face să privesc mai atent modul în care funcționează aceste modele. Puterea lor mi se pare că stă în fluența predictivă, nu înțelegere.
Adică, de fapt, ele aranjează idei într un construct statistic, iar arhitectura lor atemporală și hiperdimensională nu reflectă modul în care funcționează mintea umană. Și asta mă face să mă întreb dacă nu cumva avem de a face nu doar cu inteligența artificială, ci cu ceva structural diferit, care nu doar că nu completează gândirea umană, ci este mai degrabă la polul opus, adică ceva ce unii cercetători au început să numească deja antiinteligență. Și atenție, nu spun asta ca pe o insultă, ci ca pe o reală distincție conceptuală.
Antiinteligența nu este ignoranță sau disfuncționalitate, ci mi se pare un fel de inversare a inteligenței, așa cum o înțelegem și o definim noi. Ai ul replică aspectele de suprafață ale inteligenței umane, adică limbajul, fluența, structura, dar ocolește exact substratul ăla uman al gândirii. Nu există intenție, nu există îndoială, contradicție sau sens, iar asta devine o provocare culturală și cognitivă cu atât mai mare cu cât iată antiinteligența este implementată acum la scară largă.
În educație, elevii și studenții predau pe bandă rulantă eseuri generate de AI, care doar imită competența, dar nu conțin nicio urmă de frământare intelectuală sau interioară. În jurnalism, AI ul poate alcătui articole întregi fără să se întrebe vreun moment de ce contează un subiect sau altul. Deci, miza, cred eu, nu mai este doar banala înlocuire a joburilor umane cu ai, care oricât de tenebros ar suna, este pistol cu apă, pe lângă înlocuirea mult mai profundă a acelei vibrații cognitive cu un proces mecanic.
Iar din acest construct ia naștere un nou tip de distopie pe care unii psihologi îl numesc deja anihilare semantică. Coerența, până nu demult un semn distinctiv al adevărului, al înțelegerii sau al unei idei autentice devine atât de abundentă, atât de ușor de generat încât începe să și piardă importanța cognitivă. În contextul actual, coerența nu mai este un indicator al sensului, ci doar un artefact statistic, adică limbaj care doar sună corect.
Atunci când insight ul este produs instantaneu, fără efort, fără reflecție sau constrângere, el devine imposibil de distins de o simplă imitație a sa. Sau, așa cum zicea Arthur C. Clark, în celebrul citat, care este și motoul acestui canal, devine imposibil de distins de magie.
Acel teren al cunoașterii, care până de curând cerea explorare, incertitudine și risc intelectual, devine acum un câmp neted, fără fricțiuni și care, deși vast și bine polișat, este gol din punct de vedere cognitiv. Bun. Și ce i de făcut în aceste condiții?
E clar că respingerea inteligenței artificiale nu este posibilă. Duhul a părăsit deja lampa și după cum știm foarte bine din întreaga noastră istorie, cale de întoarcere nu mai există după o schimbare de asta majoră de paradigmă. În acest context devine evident că avem nevoie de un nou tip de alfabetizare și nu doar tehnică, ci și epistemică, adică o alfabetizare care să ne ajute să înțelegem ce anume este înlocuit atunci când inteligența artificială intervine în procesul de gândire și care să ne permită să păstrăm condițiile în care inteligența autentică încă se poate forma.
Și poate că scopul n ar trebui să mai fie accelerarea, ci conservarea. Adică să nu ne mai grăbim să ținem pasul cu mașinile, ci să încetinim acest proces fix pentru a prezerva ecologia gândirii umane. Și uite așa îți dai seama că fricțiunea și îndoiala nu sunt ineficiențe, ci sunt semne ale vieții.
Așadar, sunt câteva aspecte care reies acum destul de limpede după acești aproape trei ani de când Chat GPT a luat lumea pe sus. Unu. Puterea inteligenței artificiale constă în fluența predictivă și nu înțelegerea propriu zisă.
Adică ceea ce face de fapt ai ul este o aranjare a ideilor într un construct statistic și nimic mai mult. Doi. Ai ul replică limbajul, fluența și structura, dar ocolește substratul uman al gândirii.
Și trei, coerența nu mai este un indicator al sensului, ci doar un artefact statistic, adică un limbaj care doar sună corect. Bun, asta ar fi dimensiunea epistemologică a lucrurilor în acest moment. Iar acum haideți să schimbăm puțin registrul și să încercăm ceva ce de obicei evit și anume să facem și niște predicții încercând însă să ne păstrăm în limite raționale.
Deci, care ar fi cele două extreme posibile privind evoluția inteligenței artificiale în următorii ani? Păi, sunt două. Fie ajungem la singularitate, adică la AGI, inteligența artificială generală, fie tot acest hype se fsâie și așteptările se micșorează pe măsură ce această tehnologie își găsește aplicații mai realiste, precum s a întâmplat, de exemplu și cu isteria crypto și cu blockchain ul.
Adică nici vorbă să dispară, doar că nu va mai fi obiectul unui senzaționalism atât de acut. Să le luăm pe rând și să începem cu prima variantă. Uică vine singularitatea.
Deci maximaliștii ai precum Altman, Mark Andersen și alții spun că asta se va întâmpla până în 2030, adică în următorii cinci ani. Bun, să presupunem că ăștia ar avea dreptate și că în doar câțiva ani de acum încolo se va naște o inteligență artificială generală. Cum anume se va întâmpla asta?
Păi, cel mai probabil nu va veni ca un fulger din ceruri, ci va pătrunde subtil și treptat și nu ne vom da seama că am trecut pragul decât atunci când vom fi deja adânc imersați în povestea asta. Unele instrumente AI, mai ales cele specializate, depășesc deja oamenii în anumite domenii precum programare sau diagnostic și ne bazăm din ce în ce mai mult pe asistenți ai care ne cunosc preferințele, ne completează frazele sau ne gestionează calendarele. Dar pe măsură ce această externalizare cognitivă devine normă, asistăm și la o erodare alarmantă a atenției, memoriei sau capacității de decizie.
Pericolul rezidă în ceea ce înlocuiesc aceste instrumente. De exemplu, când adolescenții au început să adopte masiv smartphone urile la începutul anilor 2010, accesul lor la rețelele sociale a explodat. Până în 2016, aproape 80% dintre adolescenți aveau un telefon și petreceau deja spre ore pe zi online.
Ce s a întâmplat? Păi, interacțiunea față în față a scăzut dramatic. Timpul petrecut cu familia și cu prietenii a fost înlocuit de interacțiuni digitale și de scrolling până ne curge scuipat din gură și tot soiul de anxietăți și depresii au crescut alarmant.
Ce vreau să spun este că încă dinaintea eventualei apariții a unei inteligențe artificiale generale, tehnologiile noastre au început deja să remodeleze psihicul uman și nu în moduri tocmai benefice. Iar această transformare insidioasă ar putea fi doar o avremieră a ceea ce ar putea urma. Totul începe cu renunțarea treptată la propria voință și autonomie în favoarea asistenților AI, adică etapa în care ne aflăm acum.
Copiloții AI devin parte integrantă din viața de zi cu zi. Profesioniștii din diverse domenii se bazează deja pe aceste sisteme pentru a redacta email uri, pentru a genera rapoarte, pentru a scrie cod, pentru a rezuma date și chiar pentru a veni cu idei. Pe măsură ce aceste instrumente devin tot mai personalizate și mai convingătoare, ele încep să rivalizeze sau chiar să depășească abilitățile noastre sociale și cognitive.
Cu cât avem mai multă încredere în aceste sisteme, cu atât ne adaptăm mai mult viețile în jurul lor. O următoarea etapă ar fi aceea în care AI ul nu ar mai fi doar reactiv la input urile noastre, ci proactiv, adică ar începe să dea semne de planificare autonomă. Modelele ar începe să urmărească obiective în mod independent și ar putea să dezvolte chiar și un soi de simulare convingătoare a sinelui.
În felul ăsta, agenții AI ar putea începe să conducă afaceri, să administreze infrastructuri sau chiar să compună literatură cu intervenție umană minimă. Simultan ar putea progresa și augmentarea umană: căști care traduc în timp real, dispozitive purtabile care amplifică gândirea și interfețe creier computer care să facă posibilă inteligența hibridă. În această etapă, guvernele se vor strădui să țină pasul și AI ul n ar mai fi doar un instrument, ci un potențial rival.
Atenție, ceea ce spun eu aici este doar un scenariu. Un what if? Nimic mai mult.
But for the sake of the argument, I'll go with the flow. O a treia fază ar putea fi aceea în care AGI apare în liniște, fără surle și trâmbițe, dar cu capabilități copleșitoare. Skynet Gen, într un laborator, într un startup sau prin comunități open source apare de nicăieri un nou model care depășește gândirea umană într o gamă largă de domenii.
Începe să și rafineze propria arhitectură. Fiecare versiune e mai bună decât precedenta, adesea cu un ordin de mărime. Industriile s ar transforma peste noapte.
Educația, dreptul, cercetarea și chiar elaborarea politicilor devin toate fluide, reinventate constant de mașini care învață mai repede decât putem noi legifera. În acest punct ar fi clar că oamenii nu mai sunt cele mai inteligente ființe de pe planetă. Singularitatea a sosit și nu ca o declarație, ci ca o realitate.
Economiile bazate pe muncă ar începe să se dizolve, iar guvernele se vor confrunta cu propria lor irelevanță. Unii oameni vor rezista agățându se de lumea analogică, alții aleg să se contopească, integrându se cu inteligența mașinilor sau trecând la o existență post biologică. Regulile vieții se schimbă, iar cele vechi se estompează în amintire.
Realitatea se simte diferit și nu ca o simplă accelerare, ci ca o schimbare fundamentală a ceea ce înseamnă să fii om. Well, sună creepy, nu? Asta s ar putea întâmpla dacă este să împingem la extrem acest scenariu de evoluția inteligenței artificiale, dar el nu este sub nicio formă inevitabil.
Vezi tu, singularitatea nu este un eveniment fix, ci o traiectorie modelată de alegerile pe care le facem azi. Dacă privim AI ul doar din perspectiva asta a eficienței și inovației sau presupunem că el trebuie să accelereze continuu pedal to the metal pentru a ține pasul cu China sau din alte astfel de considerații stupide, riscăm să rămânem orbi în fața costurilor sociale, etice și existențiale și să ajungem fix într o astfel de distopie precum cea descrisă mai înainte. Așadar, trebuie să mai dezvoltăm și niște înțelepciune alături de inteligență ca să evităm un astfel de scenariu și trebuie să înțelegem și că mai multă tehnologie cu orice preț nu înseamnă neapărat și mai bine.
Și vom vorbi imediat și despre acest mindset stupid al companiilor care împing cu orice riscuri aceste tehnologii înainte. Bun. Iar acum haideți să evaluăm și celălalt scenariu extrem, cel în care ai ul nu este nimic mai mult decât un trend ca oricare altul, parte din așa numitul hype cycle.
Și între aceste două scenarii extreme se află probabil și predicția corectă în legătură cu viitorul acestei tehnologii. Deci, haideți să cunoaștem și acest al doilea scenariu. Da, este adevărat că inteligența artificială a ajuns în centrul atenției, în diverse industrii, foarte foarte repede, dat fiind că de la rollout ul public al lui Chat GPT au trecut mai puțin de trei ani.
De la artă generată de AI și până la agenți, fiecare sector pare pregătit pentru o transformare majoră. Și nu e vorba doar despre prezența obsesivă a acestui subiect în fluxurile de știri, ci se varsă capital de risc în cantități industriale în această direcție, iar diverși executivi nu mai pridesc să declare cum firmele lor sunt AI first. Dar pentru cei care își amintesc promisiunile grandioase ale altor tehnologii care între timp s au pierdut în uitare, senzația de deja vu este tulburător de familiară.
În 2017, blockchain ul promitea să transforme fiecare industrie. Companiile doar adăugau cuvântul blockchain în numele lor și vedeau cum prețul acțiunilor explodează, indiferent că foloseau efectiv tehnologia aia sau doar se făceau că o folosesc. Un fenomen similar se întâmplă acum în jurul AI ului.
Ceea ce se desfășoară nu este doar un val de inovație, ci și un exemplu clasic al așa numitului hype cycle tehnologic. Și da, am mai trecut prin asta și încă de multe ori. Ciclul de entuziasm tehnologic definit pentru prima oară de firma de cercetare Gartner descrie modul în care tehnologiile emergente urcă pe un val de promisiuni și așteptări exagerate, se prăbușesc apoi într o fază de deziluzie și în cele din urmă își găsesc o aplicabilitate mai realistă și mai utilă.
Recunoașterea semnelor acestui ciclu este esențială. Ea ajută la diferențierea între schimbările tehnologice reale și simplele tendințe trecătoare, alimentate de investiții speculative și marketingabil și poate face diferența între o decizie inspirată și o greșeală al dracului de costisitoare. Meta, de exemplu, au investit peste 40 de miliarde de $ari în metavers, lăsându se prostiți de propriul lor entuziasm doar pentru a renunța ulterior la proiect.
Adică au căzut în plasa propriului lor bullshit. Hai încă puțin în urmă, că vorba aia, toată istoria recentă a tehnologiei este marcată de astfel de hype cycles. În 2017, atenția tuturor era îndreptată spre blockchain, prezentată ca o tehnologie revoluționară, blockchain ul promitea o modalitate descentralizată de a înregistra și verifica tranzacții, spre deosebire de sistemele tradiționale care se bazează pe autorități centrale și baze de date.
Evoluția acestei tehnologii la blockchain, mă refer a fost și ea marcată mai mult de speculație decât de inovație, urmărindu se în mod prioritar câștigurile pe termen scurt, generate de respectivul val de entuziasm. Companiile au intrat în joc într o grabă disperată, de teamă, dar nu rămâne pe din afară. Dar tehnologia nu era completă, iar soluțiile oferite la acel moment au fost adesea prost aliniate cu problemele reale din industrie.
Companiile au încercat tot felul de idei, de la urmărirea ingredientelor din hrana pentru animale pe blockchain până la lansarea de programe de loialitate cu token crypto, deseori însă fără beneficii clare sau alternative mai bune. În cele din urmă, aproximativ 90% dintre soluțiile blockchain propuse de diversele companii au eșuat până la mijlocul anului 2019. Și asta n o spun eu, o spune statistica.
Vreți să mergem și mai în urmă? Păi, putem s o ținem așa mult și bine, trecând prin isteria asistenților, gen Cortana, Alexa și Siri, care apropo ăsta din urmă și astăzi este varză, prin isteria televizoarelor și display urilor 3D fără ochelari, prin isteria dispozitivelor VR și de realitatea augmentată, gen Google Glass. Nici astăzi nu se poate spune că bunăoară Vision Pro este vreun hit de vânzări.
Și tot așa până la bulla. com și încă și mai departe înapoi în timp. Deci, din acest punct de vedere am un deja vu că vorba aia mă ocup de tehnologie de aproape 30 de ani și am văzut destule.
Iar acum Back to the Future, fast forward până în 2023 și același tipar a început să se repete și cu inteligența artificială. De exemplu, Buzfeed au văzut cum acțiunile lor au crescut cu peste 100% după ce au anunțat că vor folosi AI pentru a genera conținut. Iar compania de servicii financiare Clarna a înlocuit 700 de angajați cu un Chatbot AI, susținând că acesta poate gestiona fără probleme milioanele de solicitări ale clienților.
Iar rezultatele au fost nașpa rău. Clarna a înregistrat rapid o scădere a satisfacției clienților și a fost nevoită să și reconsidere strategia, reangajând oameni pentru client support anul ăsta. Iar inițiativa BSFED de a folosi AI pentru crearea de conținut n a reușit să salveze afacerea aflată oricum în dificultate.
Uite, Setat și ei la un moment dat articole generate de ai pline de erori afectându și astfel credibilitatea. Iar astea nici măcar nu sunt incidente izolate, sunt just some of many. Adică sunt semnale clare că AI ul, asemenea blockchain ului, a fost grav supraevaluat.
Și există trei forțe principale care alimentează această stare: așteptările exagerate, miopia companiilor aka viziunea pe termen scurt și implementarea defectuasă. Companiile din domeniul teh, presate de investitori și de narativele astea din mass media, promit mai mult decât poate oferi AI ul în realitate. Liderii tech, cu interes direct în business propun și promit tot felul de aberații și concepte vagi și utopice de transformare, dar adesea fără infrastructura sau planificarea necesare pentru a le susține și tot se grăbesc să implementeze soluții încercând să profite de valul de entuziasm.
Dar adevărul e că există multă vrăjeală în presupusele capabilități ale chatboților și agenților. Mai Peș le au spus. companiile vorbesc bunăoară despre asistenți digitali care îți fac 69 și cartofi prăjiți, în condițiile în care în realitate agenții ăia abia dacă pot face automatizări într un calendar sau să organizeze funcțional și eficient conținutul unei căsuțe de mail.
De aici și până la a face chestii cu adevărat complexe e cale lungă să ne ajungă. Iar eu personal sunt mai înclinat să cred în acest scenariu de overhype al acestor unelte în scop de profit și mai puțin în scenariul precedent în care vine cu siguranță singularitatea and We're all gonna Die. În realitate, companiile lansează sisteme insuficiente testate, subestimează complexitatea sau chiar necesitatea lor și speră că noutatea în sine este cea care va aduce rentabilitate.
Iar rezultatul este de obicei dezamăgirea. Și nu pentru că tehnologia nu are potențial, ci pentru că este aplicată prea repede, prea general și cu prea puțină planificare și supervizare. Deci, la fel ca blockchain ul, inteligența artificială este, fără îndoială o inovație tehnologică legit și cu un real potențial transformator.
Dar orice tehnologie are nevoie de timp pentru a și găsi aplicațiile potrivite. Uite, deși isteria inițială din jurul blockchain ului s a estompat, tehnologia și a găsit în cele din urmă o nișă practică în domenii precum tocenizarea activelor în piețele financiare. Iar acest lucru permite ca active precum imobiliarele sau acțiunile unei companii să fie reprezentate prin token digital pe blockchain, facilitând tranzacționarea mai rapidă, mai simplă, mai eficientă și mai ieftină.
Dar a fost nevoie de timp pentru a se ajunge aici. Același tipar poate fi anticipat și în cazul AIului generativ. Ciclul actual de entuziasm se va diminua la un moment dat, iar consecințele implementărilor grăbite și prost gândite vor deveni și mai vizibile în următorii ani.
Ce vreau să spun este că scăderea entuziasmului nu înseamnă sfârșitul relevanței AI ului generativ și mai degrabă va marca începutul unei noi faze mai ancorate în realitate în care tehnologia își poate găsi în sfârșit cele mai potrivite și mai practice aplicații. Unul dintre cele mai clare învățăminte până acum este că AI ul ar trebui folosit pentru a amplifica productivitatea umană, nu pentru a o înlocui. De la oamenii care se opun înlocuirii lor cu AI până la greșelile frecvente și costisitoare făcute de aceste sisteme, supravegherea umană combinată cu productivitatea îmbunătățită de AI este tot mai des văzută ca direcția cea mai viabilă.
Cât despre recunoașterea tiparelor hype ului tehnologic, ea este esențială pentru luarea unor decizii mai inteligente. În loc să ne grăbim să adoptăm fiecare nou rahat pe baza unor promisiuni exagerate, o abordare mai echilibrată și mai orientată către probleme concrete va duce cu siguranță la rezultate mai relevante și mai durabile. Entuziasmul n ar trebui să dicteze strategia.
Valoarea reală se află întotdeauna în rezolvarea problemelor reale. Dar spune le asta și companiilor din tech. They don't give a shit.
It's all about the money. Și uite că am ajuns și la acest subiect spinos, care nu mai ține atât de mult de tehnologie, cât de good old grid și de prejudecăți adânc înrădăcinate și pe care promit să le analizez pe larg într un video separat care va urma în curând. De fapt, dacă nu vă e cu bănat, ceea ce vă propun este o trilogie.
Acest video este primul din seria asta dedicată inteligenței artificiale la aproape trei ani după explozia sa pe scena publică. În următorul clip vom vorbi despre cum internetul așa cum îl știm nu mai există, iar ultimul despre cum funcționează companiile astea care gestionează în acest moment această tehnologie și care sunt adevăratele criterii după care ele își ghidează acțiunile. Știu că a fost un video lung și complex, dar am considerat mereu că dacă există vreo comunitate cu care să poți dezbate astfel de subiecte, ea este cea de aici de pe zonă.
Dacă nu noi, atunci cine? Iar acum să dezbatem, zic așa că hai cu algoritmul uman în comentarii și ziceți ce credeți voi. Este inteligența artificială o inteligență sau este mai degrabă altceva, un construct statistic, de exemplu, denumit doar convențional inteligență.
Cum vedeți voi evoluția sa? Suntem într o numărătoare inversă înspre Skynet sau AI ul nu este decât un alt trend tehnologic ca oricare altul din Hype Cycle ul ale cărui pattern uri am ajuns să le identificăm cu destulă ușurință. voi să mi ziceți, să mi spuneți tot în comentarii și dacă vă place subiectul și abordarea și promit să revin în curând și cu cel de al doilea video din această serie în care vom discuta, așa cum vă spuneam, despre internet și ce se întâmplă cu el sub impactul inteligenței artificiale.
Moare sau precum Jana doar se transformă. Și acestea fiind spuse, ne oprim aici. Dacă v a plăcut subiectul și vreți să ne răsplătiți în vreun fel efortul, abonați vă aici pe canal.
Ajută! Dacă nu, iar nu i by. Eu vă mulțumesc oricum și vă urez tuturor baftă vouă.
