emisiune susținută de maurer [Muzică] imobiliare Bună ziua și bine ați venit la o nouă ediție neuropsi emisiunea 7 TV dedicată sănătății mintale și emoționale sunt doctor Gina Chiriac psihoterapeut și fondator al asociației române de psihoterapie integrativă și a institutului neuropsi și astăzi Vă invit la un dialog deschis despre arta și știința creșterii copiilor fericiți invitatul nostru de astăzi este Adrian beu psihoterapeut integrativ formator și supervizor arpi împreună vom explora strategii și practici pentru dezvoltarea emoțională intelectuală și socială a copiilor noștri și veți învăța cum să cultivați o legătură puternică și empatică cu copiii oferindu le instrumente necesare pentru creștere și Dezvoltare într o lume plină de provocări Bine ai revenit Adrian Bine te am regăsit Gina mă simt deja ca acasă aici Asta este și ideea acasă avem și copiii care așteaptă de la noi să fim atunci când ne întoarcem acasă odihniți relaxați și gata să le împlinim toate nevoile astăzi vom discuta dacă este posibil lucrul acesta despre așteptările pe care le avem de la ei Și mi aș dori să avem un mai mult un dialog decât un interviu așa cum facem de obicei p Eu zic că putem să ne punem întrebări unul altuia sau să vedem care e părerea fiecăruia despre anumite lucruri ar fi interesant adti Tu ce crezi există copii cuminți îmi vine în minte când îmi pui întrebarea asta o chestiune de când eram eu mic și trebuia în ciclul primar Trebuia să fiu să fim cuminți și ce înseamna să fim cuminți să stăm cu mâinile frumos la spate vreo patru ore cât dura toată po vestea Bine mai puțin pauzele iar noi acum ca psihologi știm că un copil care stă cuminte patru ore nu că este cuminte ci săracul s ar putea să fie traumatizat pentru că se simte pedepsit Exact eu când eram mică dacă tot este să începem cu copilăria noastră ca și adulți ori De câte ori mi se spunea să fiu cuminte aveam o stare de revoltă și primul gând pe care î aveam este cum anum să nu fac ce mi spun părinții Da Revolta e e tot din zona de a Apropo de revoltă că intrăm așa în pâine un copil Rebel ține tot de regulă doar că rebeliunea este pe invers decât regula adică un copil care este Rebel nu este liber ci ține cont de regulă doar că face exact pe invers Deci regulile pe care părinții le dau copiilor pot fi respectate sau încălcate exact sau nu nu doar încălcate făcut invers făcut Invers așa că în momentul în care vorbim de copii cuminți ă copiii în general sau copiii natural Ei nu sunt sau nu sunt cuminți eu la fiul meu niciodată nu încerc să i spun Vai ce cuminte ești pentru că pe mine nu mă interesează să fie cuminte Pe mine mă interesează să fie autentic iar limitele și regulile le stabilesc împreună cu el și sau le stabilesc eu deocamdată că e mic nu are doi ani dar i le pun cât se poate de ferm și în același timp cu căldură contează ca atunci când punem reguli ele să fie înțelese de copii devin copiii mai cooperanți atunci când înțeleg de ce este nevoie să respecte o regulă Tu ce crezi în momentul în care Noi avem un copil noi avem impresia că e ca și cum sau de mult la mulți clienți Am descoperit chestia asta că se gândesc că sunt e ca o chestie mai micuță care nu înțelege și pe care eu trebuie eu trebuie să i impun niște reguli doar că e foarte important să tratăm copiii când vine vorba de reguli ca pe niște adulți Adică îi spunem regula clar că diferența este că o punem foarte ferm și o respectăm cu strictețe dar în același timp eu ca adult să mi spună cineva de aici încolo faci asta și eu zic păi nu mă interesează de aici încolo fac asta ce naște în mine Oare nu naște frustrare și durere și atunci exact așa copiilor le punem reguli cât se poate de ferme pentru că știm că e pentru Protecția lor dar în același timp suntem și blânzi cu ei când facem asta pentru că regulile de fapt înseamnă un cadru de siguranță exact și aș vrea să adaug aici că regulile se explică în funcție de stadiul de dezvoltare în care se află copilul și mai ales de perioada prin care el trece perioada și când mă refer la perioad Nu mă refer neapărat La vârsta lui dar mă uit dacă este într o perioadă în care are examene sau dacă este stresat sau dacă este un început în viața lui Deci contează foarte mult locul și momentul în care punem aceste reguli pentru că exact cum spuneai tu și ei sunt niște pui de oameni nu e nevoie să reducem copilul la un eu știu un executant al regulilor pe care noi le punem ca și părinți pentru că o să se întâmple ce se întâmplă cu orice adult și anume ei o să devină rebeli sau o să facă invers sau n o să țină cont de lucrul respectiv și ceea ce aș invita eu părinții care ne ascultă acum este să și amintească exact așa cum am început noi emisiunea cum era pentru ei când li se impuneau aceste reguli exact hî și venind vorba de asta Ăă și aici vine o întrebare ce se întâmplă pentru că am observat asta Ce se întâmplă când unui copil î este frică de părinte o întrebare foarte interesantă noi putem crește copiii folosind două tipuri de educație educația punitivă care era specifică acelei perioade comuniste în care copiii creșteau sub amenințare dacă nu faci și condiționare evident dacă nu ți faci patul și nu ți faci curat în cameră astăzi nu vei avea voie la joacă asta Este o regulă care aduce starea de frică Este sub Imperiul acelui trebuie pe care trebuie să recunosc că noi ca adulți deși nu mai există perioada comunistă ca și sistem de rânduirea Socială o avem implementată ca și form mentis adică există în sistemul nostru de credințe și atunci e nevoie să înțelegem că ai noștri copii cei din ziua de astăzi copiii generației actuale generația actuală generațiile de după comunism nu mai sunt formatate cum am fost noi deși e posibil ca părinții să aibă 30 40 de ani ei au fost crescuți totuși de părinți care au avut aceste reguli în care educația era făcută sub Imperiul fricii pe când generațiile actuale de copii sunt mult mai liberi mult mai rebeli au acces la mult mai multe informații decât aveam noi ca și părinți și atunci au argumente De ce trebuie să mi oprești internetul când eu Gândește te m mam că iau de pe internet lucruri foarte bune și îți place atunci când vorbim despre geografie să afli de la mine că în Brazilia există nu știu ce munte sau cine știe ce flori Deci ei au argumente pe care noi ca părinți nu am fi fost în stare să le aducem niciodată într o discuție Așadar aceasta era educația bazată pe frică ce se recomandă acum este acea educație în care copilul cooperează Deci în locul educației punitive să existe o educație pozitivă iar conceptul principal al acestei forme de educație pozitivă este faptul că eu vreau să transform copilul într un copil cooperant nu mă aflu de partea cealaltă A baricadei nu sunt eu împotriva copilului meu ci în conceptul conceptul acesta al educației pozitive mă situează de aceeași parte a baricadei cu copilul meu și trecem împreună prin reguli prin zi prin examene prin școală și îmi ajut copilul să îndeplinească sarcinile specifice pentru o anumită vârstă deci contează foarte mult poziționarea atunci când avem de a face cu educația pozitivă da știi în timp ce spuneai asta Eu întotdeauna mă gândesc eu mă pun în locul celui cu care vorbesc inclusiv fie că este client fie că este copil și aș invita telespectatorii să se gândească în momentul în care devin punitiv adică Copilul este mic este are o anumită este neajutorat dintr un anumit punct de vedere este total dependent de părinte în momentul în care părintele este agresiv sau este punitiv în momentul în care creează frică și copilul trăiește Frica asta în primul și în primul rând copilul ajunge să se simtă singur și nevăzut și neînțeles iar Ăsta este felul în care eu de fapt pierd copilul din relație pentru că în momentul ăla copilul face lucruri eu nu mai ajung la el el face lucruri doar de frică eu nu mai ajung la el La ce simte la ce trăiește la ce vrea el cu adevărat cu alte cuvinte tu spui că ne disociem de emoțiile pe care le avem când impunem reguli copilului exact de ale lui În primul rând punând clar că noi trebuie să îi punem niște reguli pentru că ei dacă nu n au cum să trăiască altfel și e nevoie să existe niște lucruri pe care trebuie să le facă este mai rău să nu aibă reguli deloc și putem povesti poate despre asta dar în momentul în care eu creez frică pentru copil Eu sunt periculos pentru el în momentul ăla Eu Nu eu nu mai ajung la el pentru că el își creează un comportament prin care să mi facă într un fel sau altul mie pe plac ori și mai ales când este micuț el clar că o să respecte ceea ce fac dar eu niciodată n o să mai ajung cu adevărat la suflețelul lui pentru că el face sau el respectă regulile din frică din frică Atunci eu îi cu adevărat îl pierd și pierd dezvoltarea lui din toate punctele de vedere Cum facem noi ca părinți să știm să creem cadre de joacă în care ne jucăm cu copilul și apoi să creăm un cadru în care îi comunicăm niște reguli Cum faci tu cum fac eu acasă Și în cabinet acasă și în cabinet e nevoie să spun că cabinet e mai simplu pentru că în cabinet când e vorba de altcineva întotdeauna este mai simplu dar cu fiul meu Spre exemplu când ne jucăm ne jucăm iar limitele sunt doar cele ce țin de Protecția lui restul nu sunt limite sau ceea ce țin poate de lucruri ce țin inclusiv de Protecția mea adică e nevoie să am și eu grijă de mine o să dau un exemplu este foarte drăguț când eu fac ceva de mâncare cu făină Spre exemplu și lui îi place să se joace cu făină are doi ani și cinci luni Acum și dacă las să se joace cu făina o să fie făină în absolut toată casa doar că știu ce înseamnă pentru mine după aia să strângi să strâng făina din toată casa și atunci am grijă să i pun limitele astfel încât să fiu și eu bine ne jucăm iar limitele sunt cât să fie să nu fie periculos pentru el să nu se joace cu lucruri care sunt periculoase dar să nu fie nici prea greu pentru mine Adică dacă eu după o joacă cu el Trebuie să petrec o jumătate de zi să curăț Casa s ar putea să asociez joaca cu el cu ceva foarte obositor atunci devine o corvoadă exact și atunci joaca nu are limite decât cele de siguranță pentru el și limite de a mă simți bine și eu până la urmă că am nevoie să mă simt și eu bine dacă eu mă sacrific pentru copilul meu Doar mă sacrific în momentul ăla odată că mă pierd pe mine și în al doilea rând inclusiv copilul învață că așa trebuie să trăiască că el învață de la mine logic pentru că dacă ar fi să aducem descoperirile din neuroștiință avem acei neuroni oglindă care funcționează dincolo de comunicare și comportament și el învață să fie așa cum sunt părinții în relația cu el și că tot a venit vorba de reguli și cadru Cum influențează mediul social în care trăiesc copiii starea de bine a copilului fericirea lor pentru că înțeleg că acasă știm cum să timpul de joacă și mediul momentul în care ne jucăm și mediul în care ne jucăm și starea noastră de bine ca părinți Dar ce se întâmplă când trimitem copilul la grădiniță sau la școală sau mai târziu la liceu copilul Pe măsură ce crește poate la grădiniță mediul este un pic mai puțin important cu cât crește cu atât mediul devine din ce în ce mai important până în zona pubertății când mediul din jurul lui devine mai important decât familia de fapt adolescența sau pubertatea începutul adolescenței este momentul în care copilul realizează că nu părinții sunt totul că de fapt și ei sunt doar parte dintr o societate și de obicei Apropo de adolescență apare acea parte de respingere a părinților și am văzut o glumă care nu știu cât e glumă Dar cică ce gândește un adolescent cum am putut să cum din niște părinți atât de proști am putut să ies un tânăr atât de deștept Da dar pentru că ei se află în acest stadiu de dezvoltare în care își cuceresc autonomia își încep să și pună propriile lor limite devin mult mai asertivi și atunci normal că mediul din afară contează mai mult decât mediul de acasă iar mediul de din afară este următorul pe care trebuie să l cucerească dacă și au nevoie de validarea acestui mediu exact Dacă până atunci validăm validarea toată vine de la părinți de acuma încolo părinții ei înțeleg deja că părinții oricum mă iubesc orice aș face până la urmă dar pe ceilalți trebuie să i impresionez și atunci Apropo de influența mediului Ăă Eu văd lucrurile în felul următor și eu e nevoie să am grijă ca părinte Cam în ce mediu trăiește copilul meu ă în sensul în care poate din ciclul gimnazial încolo mai mult și până acolo dar mai mult din ciclul gimnazial Cam cu cine iasă Ce fel de oameni sunt cei cu care sau ce fel de copii sunt cei cu care își petrece timpul iar eu pot să influ influențez un pic asta având grijă poate la școala la care merge înainte să ajungă la școală Adică pot influența acest acest mediu Deci tu spui că e nevoie să avem o un oarecare control și să ne uităm cu atenție înainte de a trimite copilul într un anumit mediu social să vedem dacă acel mediu va favoriza educația exact în Sile în direcția în care noi ne dorim ca și părinte adică Ca exemplu aici putem merge Ca exemplu în felul următor dacă eu trimit copilul sau este la școală într o clasă unde toată ziua ei după ore eu știu merg Și cum cunosc fură din magazine sau fumează toți sau provin din familii unde toată ziua se înjură și se fac lucruri de genul ăsta Oricum ar fi familia din care face copilul el Trebuie să se integreze el are nevoie să se integreze el El trebuie să facă parte din grupul respectiv și atunci el o să se adapteze inconștient la grupul din care face parte pentru că el vrea să fie cel mai bun dintre ei dacă toți înjură dacă toți fumează dacă toți sunt ă eu știu ă se poartă urât și sau sunt interesați de cu totul și cu totul alte lucruri nu știu de lucruri din astea triviale atunci asta se va întâmpla și cu copilul pentru că el va încerca să se adapteze în grupul din care face parte deci noi ca părinți putem să controlăm ca să zic așa mediul în care copilul urmează să și petreacă o mare parte din timp ar fi bine există și situații în care acest mediu nu poate fi controlat și atunci este foarte important să facem o ă delimitare uite asta fac colegii tăi E normal să facă asta în situația lor dar noi suntem altfel noi facem lucrurile altfel de ce Uite de ce este bine Uite de ce este rău e foarte important ca un copil să fie tratat exact ca adult copiii nu sunt proști ei pot înțelege ei ei pot înțelege ce se întâmplă și de multe ori mai ales Cu cât cresc mă refer așa de la 8 9 10 ani încolo e nevoie să fac trecerea încet încet către mai mult a l a i spune care sunt pericolele și să l fac pe el sau să i ofer lui posibilitatea să aleagă Uite Astea sunt consecințele faptelor tale dacă tu faci Asta s ar putea să se întâmple asta Ceea ce tu spui acum mă duce cu gândul la conștiență și personal cred că ar fi bine să începem să educăm această stare de conștiență și de empatie încă din primii ani de viață adică deja Când începe limbajul să se formeze de pe la doi ani e bine să învățăm să cultivăm această stare de empatie și atunci copiii înțeleg mai bine reguli dacă le aducem și componenta emoțională și acum îmi revine în minte un exemplu dintr o carte scrisă de Daniel goleman pe care o recomand cu multă căldură și anume creierul copilului tău Apropo de relații și reguli și țin minte că nu Daniel a scris o Îmi cer scuze Daniel Daniel seel Da însă mă gândeam la inteligența emoțională ă era acolo un exemplu cu o fetiță care voia să ia dintr un magazin un cornuleț fără să ceară voie fără să l achite fără să se întâmple nimic și mama Explică foarte clar Ce s ar întâmpla dacă ar lua cornuleț acela și cum vânzătoarea ar trebui să pună banii din buzunar și copiii ei ar avea bani mai puțini și atunci copilul învață într o manieră extrem De conștientă ce se întâmplă dacă el ar face un anumit gest și mai țin minte că tot în acea carte o fetiță vo ia păpușa altei fetițe și mama tot așa i a explicat că dacă ia păpușa pentru că ea s a atașat emoțional bine explicat cu prin cuvintele care să le înțeleagă fetița acea fetiță ar simți tristețe și o aduce pe propria fetiță în acea stare încât ea să simtă tristețea fetiței de la care voia să ia păpușa și în felul acesta Iată apare o nouă regulă Că nu este bine așa se formează apoi o credință nu este bine să luăm lucruri de la ceilalți fără să cerem voie pentru că se creează o stare emoțională în celălalt deci în momentul în care punem reguli ar fi foarte interesant dacă ne am gândi să aducem și această componentă emoțională această stare de inteligență emoțională până la urmă și să explicăm ce se întâmplă care s consecințele emoționale Știi ce mă gândeam în timp ce vorbeai că poate telespectatorii sau în general oamenii ar avea nevoie să știe care sunt greșelile pe care le fac părinții în general sau ce greșeli fac și cum anume pot fi ele îndreptate sau poate să găsim exact cât un pentru fiecare greșeală câte un model de așa Da foarte interesant ce spui tu cred că una din greșelile comune pe care le facem ca părinți este aceea de a ne compara copilul cu ceilalți copii chiar cu fratele sau cu surioara chiar cu verișorii cu atât mai grav cu vecinii sau cu colegii de bancă pentru că ceea ce aș vrea să vă amintiți dragilor părinți care ne ascultați este următorul lucru fiecare copil este unic și când vine pe pământ are propriul lui dar de oferit nu doar în relațiile cu părinții dar și în relațiile cu ceilalți și poate că dacă ne am uitat tot la inteligență că am vorbit acum câteva minute de inteligența emoțională sun mai multe tipuri de inteligență poate că un copil se descurcă mult mai bine la a stabili relații și are o inteligență Socială sau poate că altul se exprimă foarte bine prin artă prin pictură și nu poate să comunice atât de bine Cum comunică colegul de bancă Sau altcineva se pricepe foarte bine la matematică și e foarte Smart din această perspectivă dar este mai puțin sociabil atunci ar fi bine ca noi să nu punem etichete ceea Și apropo de etichetă eticheta care pe mine mă deranjează cel mai tare în relațiile sociale este când interacționez prima oară în cabinet cu o puștoaică sau un puști care are 6e 7 ani că pe atunci încep părinții să se ia cu mâinile de cap și să pună copilul în brațe unui psihoterapeut specializat evident și să spună ăsta este discursul făceți i dumneavoastră ceva că eu nu mai știu ce să i mai fac este vorba despre reguli și părinții se simt și ei depășiți însă pe mine cel mai tare mă deranjează Este că atunci când sunt și cu mama și cu că în principiu vin mamele sau mamele și tații mai rar vin tații Din nefericire cu copiii în cabinet atunci când se aduce un astfel de copil și na spune că mi se aduce ci se aduce de către părinți eu încerc să vorbesc cu copilul și părinții în loc să i lase o secundă două trei înțelegând că creierul copilului este într un stadiu de formare el nu funcționează ca și creierul adulților Deci are nevoie de mai mult timp de procesare noi Din dorința noastră ca părinți de a fi mult mai eficienți în comunicare sărim peste acest timp timp fără să i mai dăm copilului timpul de care are nevoie să proceseze și până să răspundă copilul la o întrebare știi ce mi spun părinții a lăsați l că copilul meu se rușinează foarte ușor el nu prea vorbește cu străinii dar vă spun eu tot ce trebuie să știți Ei bine știi ce se întâmplă Adi se întâmplă că acel copil chiar va deveni conform etichetei și aș vrea să spun că dincolo de a compara copiii cea mai comună greșeală Este aceasta de a pune etichete ești un incapabil ești sub orice critică ești și toate lucrurile negative nu ești deloc cuminte mami e tristă din cauza ta Tati e dezamăgit din cauza ta Ște niște etichete care nu doar că îi taie aripile copilului dar devin copleșitoare și culmea este că la nivel inconștient copilul va deveni și se va purta conform acelor etichete fără ca măcar să știe ce înseamnă emoția respectivă Sunt curioasă cum vezi tu problema asta ă e foarte interesant că mă gândeam și la opusul adică în momentul în care părintele pune și niște etichete chiar și pozitive chit că sunt de dorit sau mai de dorit cele pozitive dar inclusiv când vorbim despre un copil și i spunem a tu ești copil cuminte eu în momentul ăla Îi refuz lui anumite comportamente Sau tu ești doar un copil bun Da toți copiii până la urmă sunt buni adică eu n am cunoscut copii care să nu fie buni dar noi în momentul în care punem o etichetă noi refuzăm alte comportamente pe care poate mi e frică și sau nu știu să le conțin cum ar fi tantrumurile copilului faptul că un copil are o criză de furie nu înseamnă că este un copil rău ci dimpotrivă este un copil care trăiește o anumită stare pe care eu ca adult pot s o conțin pentru că eu con și eu ca adult trăiesc am crize de furie singura diferență este că eu ca adult pot să le conțin cu cât părinții mei au reușit să mi conțină mai mult crizele de furie cu atât pot eu să fac asta și să nu mai acționez din furie ci să acționez simțind mi înțelegând mi Furia sau simțind în Furia și luând o decizie până la urmă gândită și mai mult decât atât Atunci când mi se permite bine Ce înseamnă o criză de furie acum să nu Înseamnă să mă apuc să sparg prin casă sau să arunc cu telefonul sau să rup un buton de la lift cum am auzit Astea sunt manifestări Extreme dar mă refer acum în așa zisele limite ale normalității pe care fiecare până la urmă o Stabilește la el acasă însă mă refer la Protecția Mediului și a persoanelor Ei bine teog și inclusiv la a lua decizii pripite sau a lua decizii impulsive în momentul în care părinții mei îmi conțin Furia și eu învăț că am voie să fiu și furios asta înseamnă că învăț să fiu autentic și că nu există o pedeapsă că eu Trec printr o stare emoțională și în felul acesta învăț până la urmă să mi conțin și eu stările emoționale și în felul acesta se diminuează efect ul pe care eu îl trăiesc atunci când sunt supărat și poate se diminuează și intensitatea furiei dacă eu ca părinte îmi doresc ca copilul meu să nu sufere exact iar ca să mă întorc un pic la comparație în momentul în care comparăm un copil copilul nu înțelege De fapt ce trebuie să facă el înțelege doar celălalt pe care îl dau exemplu este bun tu nu ești bun e tot un fel de etichetă și este și mai grav atunci când al meu copil mai are un frate sau o soră și dacă i se pune eticheta pozitivă să zicem cel lui mare uite fratele tău mai mare știe cum să facă lucrurile Dar tu pentru că ești mic Nu ești niciodată în stare să ți pui jucăriile la loc atunci eu ca și frate mai mic o să înțeleg că eu sunt incapabil și atunci e posibil ca să îi formez acest sistem de credință și mai târziu ca adult să aștept ca ceilalți să facă lucruri pentru mine și să nu ajung niciodată să fiu într o poziție de conducere sau să fiu lider pentru că în sistemul meu de credință Nu există lucrul acesta Deci contează foarte mult maniera în care nu comparăm copiii și le dăm dreptul să își dezvolte calitățile lor unice și îi lăsăm să fie diferiți de noi diferiți de noi și de ceilalți Hai să vorbim puțin despre asta cum că pentru că uite tocmai a apărut o altă greșeală pe care o fac părinții și poate ne spui tu mai multe despre acest subiect la nivel inconștient noi ne dorim ca al nostru copil să aibă cariera pe care noi n am avut o sau ne dorim spunem noi o viață mai bună pentru el și tocmai de asta asta îl ducem la școala pe care noi o alegem fără să ținem cont de aptitudinile pe care el le are în momentul în care noi avem frustrări din copilăria noastră sau din viața noastră sau visuri neîmplinite sau visuri neîmplinite cumva copilul inconștient devine proiectul nostru de fapt eu nu l mai văd pe el Atunci ci e este mă folosesc de copil ca să mi împlinesc eu visul iar visul ăla nu este al copilului iar pentru el este s ar putea să fie o corvoadă și de obicei este foarte multă presiune pusă pe el inconștient iar cu cât respect mai mult ca să dăm și partea bună cu cât respect mai mult copilul și cu cât încerc să l cunosc pe el să văd ce i place lui să l întreb să fiu alături de el să văd ce l ce i trezește lui interesul fără să pun presiune fără să trebuiască să ă să pun să facă tot felul de lucruri și aș vrea să dau și un exemplu aici în cazul unei familii ă pentru că părinții nu au avut posibilitatea adică părinții lor nu le au dat nu i au dus Nică pe ieri niciodată nu i au dus nici la fotbal nici la teatru ni niciunde ei pur și simplu trebuiau să să stea acasă și să muncească sau să în principiu să stea acasă ă părinții și au dorit atât de mult ca proprii lor copii să aibă o deschidere către orice încât puneau presiune să facă absolut or ce îmi spunea nu mă interesează ce să facă nu știu să i placă ceva să i placă fotbalul să i placă karate să i placă pictura eu îl duc oriunde numai să i placă ceva doar că inclusiv acolo era foarte multă presiune ce ai ce i cu tine De ce nu ți place nimic Ție trebuie să ți placă Păi dacă eu mă liniștesc un pic și i dau spațiu copilului să văd ce i place lui Poate încă n o găsit este în regulă doar pentru că ei și au dorit foarte mult î î transmit copilului ceva este neregulă cu tine că nu vrei și așa apare stresul și anxietatea pe care surpriză și copiii noștri o pot manifesta exact iar noi uneori suntem atât de prinși în problemele noastre de adulți încât nici măcar nu ne dăm seama că există copii stresați Uite noi la Institutul neuropsi când facem cartografierea creierului la copii Ă nu mică ne este mirarea Când vedem copii de opt 9 ani care sunt în burnout și Întrebarea pertinentă pe care și ar pune orice cercetător Care face lucrul acesta ar fi Oare ce l stresează pe acest copil că de abia este în clasa a doua sau a treia Ei bine acest stres își are originea tocmai în relațiile cu părinții tocmai în această presiune pe care părinții o pun în numele unui viitor liniștit pe acest copil și atunci copilul e nevoie să corespundă unor tipare mentale unor credințe ale părinților fără să aibă posibilitatea să și dezvolte propriile lui aptitudini să și trăiască copilăria Apropo de a trăi copilăria îmi dau seama uitându mă la copiii care se joacă în parc pentru că încă Slavă Domnului mai există copii care se joacă în parc Mă uit la ei și descopăr că parcă nu mai au aceeași creativitate Cum erau copiii din generațiile trecute care Culmea nu aveau acces la jocurile video și tot așa și realizez că tocmai acele conexiuni neuronale destinate relațiilor sociale în joaca în interacțiunea vie cu celălalt nu sunt atât de mult explorate tocmai pentru că acești copii ai generațiilor prezente își investesc creativitatea și î formează structura neuronală în jocurile video Deci ei își folosesc foarte mult imaginația în jocuri și în lucruri din mediu virtual iar capacitatea creativă care se stabilește într un mediu natural în parcuri sau în relațiile live cu alți copii nu mai este atât de mult explorată și atunci eu ca părinte e nevoie să mi dau seama de lucrul acesta și ceea ce aș recomanda părinților este să petreacă din ce în ce mai mult timp cu copiii și nu mă refer la timp ca și durată acum ci timp de calitate ca părinte este suficient și o spun asta cu toată asumarea dacă petreci măcar de două ori pe săptămână o jumătate de oră cu copilul tău Deci nu zilnic nici măcar zilnic dar în prezență și afară Adică dacă îți iei copilul și te duci să l înveți este nevoie să i transmiți această moștenire este ca și o resursă pentru că al tău copil nu a învățat nu a avut unde și nici ceilalți copii nu mai știu să se joace așa cum se jucau părinții lor și cred că asta e foarte important Exact aici putem vorbi exact despre un mediu structurat de care au copiii nevoie și când vorbim de un mediu structurat pentru că una dintre întrebări ar fi Ce înseamnă un mediu structurat sau de ce au nevoie copiii din un mediu structurat Ăă Nu avem cum în perioada asta să interzicem sau să rupem de tot copilul chiar și de la partea asta tehnologică de la jocuri și de ce Pentru că el va ajunge în comunitatea ă iar toți copiii ă știu ce este ăla un laptop știu ce este telefon știu care sunt jocurile e și el nevoie să fie integrat și e benefic inclusiv pentru dezvoltarea lui ă psihică o anumită un anumit timp petrecut în fața laptopul mediului online mediului virtual Să i zicem acuma online Da adică este în regulă să să fie asta doară Dar uite Apropo de lucrul ăsta noi la Institutul neuropsi ca să obținem coerența neuronală și să i punem creierului acelui copil o oglindă în care creierul să învețe Cum anume să ia iă din stres folosim jocurile video și folosim mediul acesta virtual deci există și beneficii doar că doar asta nu ajută copilul să să se dezvolte pe alte paliere chiar astăzi am am trecut prin parc și am văzut o fetiță cred că avea undeva la cinci 6 ani se urca într un copac și mi s a părut extraordinar și chiar mă gândeam cât de mult Eu nu mă gândeam la cât de mult se dezvoltă musc Musculatura fetiței chid că se dezvoltă ci mă gândeam la cât de mult se dezvoltă creierul fetiței făcând asta Și cât de mult avem nevoie noi ca oameni să ne dezvoltăm creierul și să avem o conexiune cu corpul nostru pentru că mai târziu felul în care eu intru în contact cu mine și felul în care eu îmi dau seama de trăirile mele este felul în care sau cât de mult Eu am o relație cu corpul meu un corp pe care eu nu l folosesc un corp cu care eu nu intru în eu atunci când când mă urc într un copac sau fac sport sau fac activitate fizică iar la copii nu trebuie să fac sport ei se joacă Oricum natural ei atunci intră în contact cu corpul lui ei și l cunosc Ei văd Care sunt limitele care sunt și numai limitele ce trăiesc Cum trăiesc și atunci e foarte important ca în ziua de astăzi să creăm un mediu cât se poate de structurat Ce înseamnă structurat adică cop copilul să aibă o structură de inclusiv de timp un program cât de bine să știe să transformăm din haosul din haos să i dăm o anumită structură să știe e foarte important ce spui tu acum din perspectiva tăticilor și a energiei masculine și pentru că mai avem doar cinci minute aș vrea să aduc puțin și energia feminină și atunci când acea fetiță se urca în știi ce mai învăța ea î învăța cum se simte scoarța copacului și Ce emoții poate să aibă în legătură cu asta cum se schimbă perspectiva cum este să privești de la sol și cum este să privești de la o înălțime de 1 m sau 2 m poți să ți dai seama cum se aude diferit de exemplu un foșnet al frunzelor mai aproape de coroana copacului decât e ești la baza solului deci sunt atât de multe experiențe senzoriale pe care copiii le pot învăța de la părinții conștienți pentru că e nevoie să ți vezi copilul și să i spui Uite știi că tu dacă te urci acolo un copac poți să ți dai seama cum arată păsările mai de aproape Cum arată frunzele mai de aproape nu când rupi ora um Măru ci acolo în mediul lor sau poți să ți dai seama cum se vede de solul de la distanța aceea sau ce simt mânuțele tale când ating scoarța copacului când ating crenguțele Deci e nevoie să i arătăm copilului ce face și în felul acesta noi îi dezvoltăm lui noi comportamente și noi maniere de a se raporta atât la sine cât și la mediul care l înconjoară și în felul acesta copilul având atât de multe experiențe poate să învețe cât de frumoasă e viața și să devină fericit pentru că scopul cred eu al educației parentale nu este să ai copii cuminți sau să crești un medic un psihoterapeut un inginer un avocat ci să crești un copil fericit ori fericirea se compune din mai multe componente din a experimenta a relaționa a trăi implicat contează foarte mult și starea aceasta de apartenență într o familie Deci toate lucrurile acestea copiii au nevoie să fie modelate de către părinți și cred că dacă ești un părinte conștient poți să îți ajuți copilul să se raporteze având o experiență mult mai bogată la mediul în care trăiește un copil fericit ca să aduc așa o concluzie este în primul rând un copil văzut Nu un copil pe care la care îi spun ce trebuie și nu trebuie ajungem și acolo Dar în primul rând este un copil văzut care învață experiențial adică prin experiență ce i face bine și ce nu i face rău iar eu pot fi doar lângă el eu în loc să eu nu mi dresez copilul ci sunt lângă el să l ajut pe el să vadă ce este b Bine și ce nu iar noi ca părinți și apoi bunicii Pot foarte bine să ofere poate că într o ediție viitoare vom vorbi și despre rolul bunicilor în creșterea micuților putem foarte bine să le arătăm ce vedem la ei astfel încât ei să conștientizeze poate că un copil desenează instinctiv ceva anume însă dacă îi spun Uite mami Văd că tu ai desenat asta și asta și asta copilul capă un grad de conștiență și învață multe lucruri despre el și în felul acesta poate să învețe mai târziu să și aleagă emoțiile Deci o ultimă întrebare Ce înseamnă pentru tine un copil fericit pentru mine un copil fericit exact cum spuneam este un copil văzut este un copil care poate trăi lângă părinții lui fără să i fie frică un copil protejat adică un copil care Are niște limite pentru că el se simte protejat de limitele alea dar limite puse cu căldură fermitate și căldură iar în cadrul limitelor unde El este în siguranță el poate fi văzut iubit adorat se poate întâmpla acolo absolut orice Și atunci un copil fericit dacă cunoaștem principiile astea așa în concluzie un copil pe care noi îl vedem nu Ce vrem noi să vedem ci chiar să ne oprim așa ca și cum mă uit la el să văd oare cum este el să fiu curios și în același timp conținut adică să i pot duce să pot înțelege că e supărat că e fericit că e trist să i dau voie să fie trist conținut în felul ăsta acela este un copil fericit un copil pentru un copil care poate să și trăiască toate stările Cum fericirea pentru un adult este exact nu înseamnă să fiu tot timpul bucuros ci să fiu un adult care pot să trăiesc orice Adrian Îți mulțumesc pentru prezența ta la o nouă ediție a emisiunii neuropsi și cu siguranță că Iată conversația noastră a atins subiectele pe care ni le am propus iar pentru voi Drgii noștri telespectatori sperăm că informațiile și perspectivele pe care le am împărtășit astăzi v au inspirat și v au oferit res surse valoroase vă invităm și vă încurajăm să l urmăriți pe Adrian beu pe Facebook și Instagram Adrian b. i. n.
ro și www. ginere.
