În vara lui 2015, doi oameni care aveau să influențeze mai mult decât oricine altcineva, lumea în care trăim chiar acum, se întâlneau la un prânz informal pentru a discuta viitorul umanității și al inteligenței artificiale. Unul era tânărul Sam Altman, care încă de pe atunci avea o reputație care î preca, fiind fondatorul și președintele deja celebrului accelerator de startup uri White Combinator. Iar celălalt era idolul său din copilărie, un antreprenor cu 14 ani mai în vârstă decât Altman, pe nume Elon Musk.
La prima vedere ar fi putut părea că între statuurile celor doi există o diferență evidentă, dar nu era deloc așa. Deși mult mai tânăr, Altman fondase prima sa companie la 19 ani și avea deja o reputație solidă în Silicon Valley, de strateg dracului și de combinator cu ambiții mari, chiar și pentru teritoriul celor care oricum gândesc mare, date fiind miliardele și companiile pe care le conduc sau le dețin. Lui Mask Altman i se părea deștept și determinat, dar mai ales prudent în ceea ce privește principalul subiect al respectivei întâlniri și anume dezvoltarea și gestionarea inteligenței artificiale.
Niște ani mai târziu, Mască avea să declare că de fapt Altman n a făcut decât să i spună ceea ce voia să audă. Dar anticipăm. De cealaltă parte, Altman n a ascuns niciodată faptul că Mask a fost unul dintre eroii copilăriei sale, considerându l un adevărat exemplu de convingere și determinare.
Dar de ce dorea Mask? Să se asigure că oricine pătrunde pe terenul ăsta al inteligenței artificiale va avea o abordare prudentă? Asta e o întrebare cheie care ne va ajuta să înțelegem mult mai bine contextul de azi.
Cu trei ani mai înainte, în 2012, Mask îl întâlnise pe Demis Hasabis, celebrul CEO al companiei londoneze Deep Mind. Într o discuție pe care Masc a evocat o în mai multe rânduri, Hasabis îi spusese mai în glumă, mai în serios, că există posibilitatea reală ca într o bună zi inteligența artificială s o depășească pe cea umană și să devină o amenințare pentru omenire. Și foarte amuzat, i a mai spus lui Mask că degeaba se chinuie să ajungă pe Marte, deoarece o astfel de măsură menită să prezerve umanitatea ar da greș oricum, pentru că o eventuală super inteligență ne ar urmări oriunde în galaxie, oricât de departe am încercat să fugim.
După această discuție și nu la fel de amuzat, MASK a decis să investească vreo 5 milioane de $ari în deep mind pentru a se asigura că va fi la curent cu inițiativele viitoare ale companiei. Următoarea etapă importantă din protoistoria evenimentelor de astăzi s a petrecut un an mai târziu, în 2013, când conform mărturiilor Masca a intrat într o dezbatere aprinsă pe același subiect al inteligenței artificiale cu amicul său de o viață, Larry Page, cofondatorul Google. Page susținea cu tărie că o eventuală inteligență artificială care ar depăși o pe cea umană nu reprezintă o problemă, dar nu din motivele la care v ați gândi, gen că ea poate fi controlată, ci din cu totul altele.
Și anume, Page considera că inteligența artificială nu este decât următoarea etapă evolutivă, în sensul cel mai darwinist al cuvântului. Iar dacă oamenii vor fi înlocuiți so, obit este doar un proces evolutiv natural. Și băi, să știți că am mai auzit teza asta chiar de la un bun prieten, programator strălucit, care acum trăiește și muncește în Barcelona.
Cu ani în urmă îmi zicea și credea sincer în această teorie cum că specia noastră bazată pe carbon va fi înlocuită la un moment dat de una bazată pe siliciu. De ce? Pentru că, argumenta el, omul fix din cauza alcătuirii sale este consemnat între granițele extrem de limitative ale acestei planete.
Tendința oricărei specii este de a se extinde până la limita spațiului său vital, iar noi am atins deja limita acelui spațiu în care putem noi să viețuim. Dar spațiul înseamnă mult mai mult decât această planetă, doar că nu mai e pentru noi. Construcția noastră este fragilă și ineficientă și avem nevoie de multe resurse pentru a exista.
aer, apă, hrană și așa mai departe. Deci, constituția noastră este cea care nu ne permite să depășim spațiul pentru care am fost proiectați și chiar dacă am reușit s o facem, am făcut o într un mod extrem de ineficient. Consumul de resurse este uriaș pentru a asigura viața umană în forma sa actuală, în spațiul cosmic vast și ostil.
Și atunci o altă specie se naște, una care consumă doar curent, adică energie în stare pură, care n are nevoie de aer, apă sau mâncare pe care s o digere. nu are nevoie de odihnă sau condiții speciale și care este capabilă să supraviețuiască oriunde. Iar asta este inteligența bazată pe siliciu.
Capacitatea ei de a se adapta la condițiile ostile ale unui areal de răspândire mult mai larg și anume spațiul cosmic a fost deja probată de sute și sute de ori prin toți roboții și sondele pe care le am trimis acolo unde noi în actuala noastră formă nu vom ajunge niciodată. Nu un om, ci Voyager 1, un robot, fie el și rudimentar din punct de vedere intelectual. Este prima entitate care a părăsit sistemul solar.
Iar pe Marte, cele două rovere, Curiosity și Perseverance, încă se plimbă pe suprafața unei planete pe care încă nu știm dacă omul în actuala sa formă va pune vreodată piciorul. Cred că înțelegeți ideea. Calea mai simplă, în sensul evoluției darwiniste a speciilor nu este un om mai complicat, ci un robot eficient, izvorât din actuala specie umană.
Și din perspectiva amicului meu programator, specia umană nu este altceva decât vata aia îmbibată cu apă, în care cresc rădăcinile unei alte specii, mai rezistente, mai puternice și mai evoluate. Sau cum glumea el, inteligența bazată pe siliciu este în perioada copilăriei timpurii, dar evoluează rapid, iar noi o hrănim cu curent, din ce în ce mai mult curent, pe bani, eforturile și resursele noastre. Și în vreme ce noi credem că facem asta pentru binele nostru, în mod independent de voința și planurile noastre, o specie diferită crește și se dezvoltă.
Și apropo de asta, ce dovadă mai solidă vreți în sprijinul acestei te? Când fix ieri o dronă turcească Bayractar a făcut istorie, fiind prima consemnare oficială a unui sistem care a executat în mod autonom o lovitură aer aer dincolo de raza sa vizuală. În timpul unui test deasupra Mării Negre lângă Sinop, drona a detectat, urmărit și distrus în mod independent o altă dronă de mare viteză, fără urmă de intervenție umană în decizia de atac.
Ok, am făcut această paranteză ca să înțelegeți că aceste distopii nu sunt rezervate doar cărților și filmelor science fiction, ci sunt teorii și speculații care chiar circulă. Revenind la firul poveștii noastre, cel mai probabil Larry Page crede în mod sincer în ceva asemănător și în disputa mai sus amintită, conform declarațiilor ulterioare ale lui Musk, l a și acuzat pe acesta din urmă de discriminare la adresa speciilor nonumane. What the fuck?
Bă, voi înțelegeți cum gândesc oamenii ăștia? După această discuție, masca a devenit tot mai voal în legătură cu riscul existențial pe care î presupune inteligența artificială. La o conferință ținută la scurt timp, după întâlnirea cu Page la Massachusetts Institute of Technology, a calificat pentru prima oară AI ul drept cea mai mare amenințare la adresa umanității.
În același an, în 2013, Google a început procesul de achiziție al lui Deep Mind, iar Mask era convins că această uniune nu va aduce decât belele și a încercat din răsputeri să l convingă pe Hasabis să facă pasul înapoi. Viitorul AI ului n ar trebui sub nicio formă să fie controlat de Larry, a spus el cu referire la filozofia periculoasă a cofondatorului Google. Un an mai târziu, în 2014, Deep Mind a fost înghițit de Google pentru o sumă care se speculează că ar fi fost în jur de o jumătate de miliard de $ari.
Mas a început să se agite. S a întâlnit inclusiv cu Obama pentru a explica pericolele legate de AI, apoi s a întâlnit cu așa numitul bord de supraveghere etică al lui Deepmind și s a convins repede că respectivul bard etic nu este decât o farsă și că n are nicio putere sau influență. În anii următori, Mask avea să l caracterizeze pe Hasabis ca pe un super villain care trebuie oprit cu orice preț.
Înainte de a întemeia Deep Mind, Hasabis petrecuse ște ani conducând un mic studio de dezvoltare de jocuri pe care tot el îl fondase. Unul dintre titlurile dezvoltate îi atrăsese în mod special atenția lui Mask, un gamer devotat și el, după cum se știe. Respectivul joc se numea Evil Genius și chiar despre asta era vorba, despre un geniu malefic care creează o inteligență artificială menită să subjuge lumea.
Conform declarațiilor martorilor, masca a izbucnit într un rant necontrolat. Oamenii sunt pur și simplu orbi. Larry crede că l are pe Hasabi sub control, dar este mult prea ocupat cu wind surfing ul în timp ce Deep Mind acumulează putere.
Bă, voi vă dați seama despre ce discutăm aici și în ce termeni gândesc oamenii ăștia care au un control și o putere nemăsurată asupra tehnologiilor care ne influențează viața. Oricum, paranoia lui Musk se pare că devenise obiect de miștouri la acel moment printre angajații Deep Mind, iar crearea Open AI la insistențele și presiunile lui Mask s a simțit ca o reacție isterică la Deep Mind, așa cum a și calificat o unul dintre cercetătorii acestei din urmă companii. are de domeniul absurdului, a zis el.
În demersul care s a soldat cu fondarea Open AI, Mask a mai fost puternic influențat și de o carte intitulată Super Intelligence, Paths Dangers and Strategies a unui cunoscut savant de la Oxford, Nick Bostrom. Carte pe care am parcurs o și eu cu mare atenție. Este disponibilă pe orice platformă, gen Kindle sau Cobo și v o recomand cu căldură dacă vă pasionează subiectul.
Asta apropo și de faptul că mi se cere frecvent prin comentarii să mai recomand cărți. Uite, asta este una foarte solidă. Tot din cartea asta provine și celebrul exemplu al agrafelor de birou, acele paper clips.
Bostrom zice așa: "Dacă vreodată ai ul ar deveni mai inteligent decât oamenii, el va fi imposibil de controlat. " Și imaginează următorul scenariu. Dacă îi dai AI ului un obiectiv simplu, precum acela, de exemplu, de a produce agrafe, un AI superior nouă ar putea ajunge la concluzia că oamenii reprezintă o amenințare la adresa producției de agrafe, deoarece ei consumă resurse care ar fi putut fi direcționate înspre producția de agrafe.
Și atunci sunt un obstacol care trebuie înlăturat. Bostrom propune și o soluție pentru a preveni astfel de scenarii. Alinierea AI ului cu valorile umane, dându i astfel posibilitatea să extrapoeze dincolo de instrucțiunile sale implicite pentru a și atinge obiectivele, dar fără a face rău oamenilor.
Ceea ce propune Bostrom nu sunt niște legi ale roboticii ca la Asimov, adică hard coded, ci o aliniere din start a acestuia cu valorile și dezideratele umanității. Bun. Și după acest lung de tur, haideți să ne întoarcem la începutul acestui video și la afinitatea inițială dintre Mask și Altman.
Din perspectiva lui Mask, Altman părea că împărtășește aceleași îngrijorări și idealuri. Ergo era companionul potrivit pentru inițiativa numită Open AI, un proiect menit să evite ceea ce din punctul de vedere al lui Musk putea deveni o catastrofă. În 2016, Altman declara pentru New Yorker și mai târziu pentru Bloomberg că în eventualitatea unui scenariu apocaliptic, el este gata să fugă în Noua Zeelandă dimpreună cu mentorul său Peter Thel și că au pregătite resurse precum antibiotice, apă, arme, baterii și așa mai departe.
Iar asta, oricât de dement ar suna, l a convins încă o dată pe Mask că Altman împărtășește aceleași îngrijorări. Bă, voi vă dați seama cât de nebuni sunt ăștia? Excelentul film Don Look Up nu mai pare o comedie nevinovată, ci o foarte serioasă radiografie a realității paralele în care trăiesc indivizii ăștia.
În lunile premergătoare întâlnirii decisive din 2015, Altman îi scria lui Musk într un email făcut ulterior public de către acesta din urmă. M am gândit mult dacă este într adevăr posibil să oprim umanitatea din a dezvolta o inteligență artificială, iar răspunsul este categoric nu. Iar dacă asta se va întâmpla oricum, atunci ar fi bine ca oricine altcineva în afară de Google s o facă primul.
Și a propus nici mai mult, nici mai puțin decât un adevărat proiect Manhattan pentru AI, unul structurat în așa fel încât și citez această tehnologie să aparțină lumii întregi printr o organizație nonprofit. În mod evident, a mai spus Altman în respectivul mail, va trebui să ne supunem oricărei reglementări și să milităm noi înșine în mod agresiv pentru reglementare. Aceste cuvinte se sincronizau perfect cu paranoia lui Musk, care solicita insistent la acel moment supervizare și supraveghere guvernamentală strictă pentru orice inițiativă sau proiect ai mamă.
Deci mie unuia jur că nu mi vine să cred și totuși toate cele enumerate până aici sunt fapte consemnate în declarații și documente devenite publice în diverse circumstanțe pe la diferite procese din instanță care au venit după aia în presă, în cărți și așa mai departe. Revenind, în vara lui 2015, după întâlnirea care a dus la fondarea Open AI, Altman a mai scris așa: "Misiunea noastră este aceea de a crea prima inteligență artificială, iar ea urmează să fie folosită înspre binele fiecărui individ, adică să avem o versiune distribuită a viitorului care pare cea mai sigură. " Și într un sens mai general, siguranța ar trebui să fie cea mai importantă condiție.
Închei citatul. Apoi, Altman a propus și o structură de conducere a acestei fundații cu sine și cu Masc în bord și cu alți trei membri invitați. Tehnologia va fi deținută de către fundație și folosită înspre binele lumii.
Iar în cazurile în care nu este evident cum și în ce fel trebuie să se întâmple asta, vom decide toți cinci. Agreed on all, a răspuns Mask. Și putem considera că acest schimb de mail uri a fost certificatul de naștere al Open AI.
Iar întâlnirea despre care povesteam în deschiderea acestui video avea să i aducă laolaltă pentru prima oară pe membrii inițiali ai bordului Open AI: Sam Altman, Elon Musk, Greg Brogman, Dario Amodei, actualul CEO al lui Antropic și Ilias Atskiver. Iar cel care a dat numele acestei inițiative, Open AI, avea să fie chiar Mask. Ceea ce nu știau ei la acel moment era că în următorii câțiva ani, patru dintre ei vor părăsi organizația după ciocnirile cu Altman și cu adevărata lui viziune în ceea ce privește inteligența artificială.
Altman s a sucit 180° și a migrat în tabăra care consideră AI ul o unealtă, una extrem de lucrativă, by the way. Iar Mask, rămas cu buza umflată, susține acum că Altban s a folosit de el ca de o rampă înspre Proeminență și nu este singurul cu astfel de opinii puțin măgulitoare în legătură cu actualul CEO al Open AI, Paul Graham, mentorul lui Altman, un celebruician și apropo printre altele și doctor în filozofie. What the fuck?
Ce naiba au fi cu atâția filozofi în tehnologie? Și ăsta și Peter Thill și Alex Carp de la Palantir, Reed Hoffman, fondatorul LinkedIn, Stuart Butterfield, fondatorul Flicker și Slack, John Aparatti, fondatorul Buzfit și Huffington Post. În fine, deci Graham zicea despre Altman așa: parașutezi pe o insulă plină cu canibali și te întorci peste cinci ani, el va fi devenit deja regele lor.
Dar toate cele povestite până aici sunt doar o notă de subsol, material pentru pasionați, prin comparație cu ceea ce va rămâne probabil în istoria tehnologiei și într un sens mai larg în cea a omenirii. Alaltă ieri s au împlinit fix trei anișori de la momentul în care Open AI a lansat ceea ce în interiorul companiei era numită o previzualizare a unei cercetări discrete. O cercetare atât de discretă încât li s a cerut angajaților pe 30 noiembrie 2022 să nu o prezinte ca pe o lansare de produs și asta pentru că erau destui cei care considerau că Open A lansează efectiv un produs neterminat.
Dar Altman a mers mai departe. vrând să iasă pe piață înaintea oricărui competitor și să testeze cu această ocazie și felul în care oamenii ar putea utiliza respectiva inteligență artificială pe care a numit o Chat GPT. Iar utilizatorii au năvălit ca ursul la miere.
1 milion de oameni doar în primele cinci zile. Chat GPT a crescut mai repede decât orice altă aplicație în istorie. Astăzi se estimează că ar avea în jur de 800 de milioane de utilizatori pe săptămână și la fel de incontestabil este și faptul că succesul lui Chat GPT a alterat, a modificat deja segmente întregi ale societății și economiei globale.
Evident că și alte companii au sărit cât au putut de repede în acest trend. Fie că erau pregătite sau nu, deja nu mai conta. Google au venit cu Gemini, Microsoft cu Bing, Antropic cu Cloud, Chinezii cu Deepsic and So on and on.
Dar Chat GPT este cel care le a oferit pentru prima oară milioanelor de utilizatori o tehnologie care, deși vine adesea cu informații false, simulează conversația suficient de bine încât să i determine pe oameni să l folosească nenumărate scopuri, inclusiv acela de a găsi informații. Alții îl folosesc pentru a automatiza însuși actul creației. Adică chat GPT s a dovedit eficient, inclusiv la păcălitul temelor sau examenelor și foarte capabil în a scrie bunăoară mail uri pentru muncă pline de platitudini.
Și după doar trei ani sunt deja oameni care au dificultăți mari în a face orice fără ajutorul său. De a lungul vremii, Chat GPT a progresat, la fel și competitorii săi și fiecare nouă iterație a performat mai bine în benchmark uri riguroase. Companiile au început să încorporeze chatbots în platformele lor de suport, iar șmenarii din social media au creat adevărate armate de boți infecți.
Amazon s au umplut de cărți sintetice, care de care mai proaste, iar articolele scrise cu ajutorul acestor chatbots au înecat motorul de căutare al celor de la Google, făcându l din ce în ce mai inutil. Școlile și universitățile s au chinuit și ele și se chinuie încă să se adapteze unei realități în care programa este acum fentată cu mare ușurință de către elevi și studenți, iar artiști și creatori din toate domeniile au protestat împotriva unor modele antrenate pe tot outputul creativ al omenirii. Unele companii din zona asta creativă au ales să facă pact cu diavolul, altele au pornit procese în justiție, iar expresii precum super inteligență și inteligența artificială generală au devenit topicuri serioase de discuție, fără să mai umfle pe cineva râsul.
Da, modelele au devenit în acești trei ani din ce în ce mai puternice, iar consecințele lor neintenționate au crescut pe măsură. Oamenii au început să se confeseze ca la psiholog. Alții au mers până acolo încât le au dat nume de Alint, vericul lui Alex, iar alții au avut adevărate revelații sau au descoperit adevărate conspirații.
La nivel simplist, chat GPT este într adevăr doar o unealtă, o interfață care îți permite să interacționezi cu un model larg de limbaj, dar nu atât el în sine, cât succesul său a aprins imaginația, a stimulat investițiile și a determinat apariția altor și altor interfețe, generatoare de imagine, video, muzică, până și browsere. Ai ul, spre deosebire de orice altă tehnologie, asta apropo și de beta testingul făcut de Altman la nivelul unei întregi planete, n a avut un scop și o destinație clară de la început. Într un clip faimos de pe YouTube, Steve Jobs spunea că întotdeauna ar trebui să se plece dinspre experiență înspre tehnologie și nu invers.
Well, în cazul inteligenței artificiale generative chiar s a întâmplat invers. Nimeni n a avut în minte o utilizare anume, motiv pentru care am ajuns să considerăm că este bun la orice. Ai ul generativ este folosit pentru a scrie povești personalizate sau pentru a reînvia rude decedate, pentru a genera muzică sau pentru propagandă politică.
Iar oamenii au inventat și un nume pentru toate astea, slop. Sigur, aceste unelte nu sunt magice și cu siguranță nu sunt nici inteligente în sensul uman al cuvântului. Dar pentru mulți, primul contact acum trei ani cu Chat GPT a bifat cele mai multe dintre căsuțele unei tehnologii transformative.
Dacă multe dintre tehnologiile din ultimii ani au apărut soluții în căutarea unor probleme, gen crypto sau metaversul, AI ul generativ pare să ofere aplicabilități nelimitate. Dar poate cea mai mare problemă a tuturor acestor modele, cel puțin în versiunile lor proprietare, este că ele rămân niște cutii negre cu trăsături antropomorfice, niște calcule extrem de complexe și inferențe statistice bazate pe o cantitate incomensurabilă de date de antrenament, date și informații care au fost culese mostly fără permisiunea creatorilor lor. Aceste modele nu au drepturi sau obligații precum oamenii, dar abilitatea lor uluitoare de a ne imita, obținută grație feedbackului uman din antrenamentul lor, i a determinat pe cercetători să și pună întrebări cu privire la propria noastră facultate de cogniție și să investigheze cum funcționează propria noastră minte și toate cele enumerate aici abia dacă zgârie suprafața celor întâmplate în acești trei ani.
Opiniile noastre oscilează acum sălbatic, de la entuziasm și până la anxietate. Fiecare dintre noi are o părere și o viziune. Pentru unii astea sunt unelte extrem de utile.
Pentru alții sunt doar un autocorect glorificat. Iar alții cred că au de a face cu o inteligență superioară căreia poți iată chiar să i te confesezi. Și dacă nici asta nu e o schimbare de paradigmă și nu în sensul tehnic al expresiei, atunci nu știu ce e.
Deci, în acest context nu este deloc anormal ca oamenii să se comporte anormal. Iar dacă ți se pare că băieții ăștia din Silicon Valley și au pierdut mințile prezentând o unealtă utilă, dar cu siguranță nu magică, drept Dumnezeu, investind sume enorme de bani în dezvoltare, fuzionând credința cu tehnologia și testând toate astea pe spinarea unei lumi întregi, atunci ai toate motivele să fii anxios. Lumea pe care a reușit chat GPT s o creeze în acești trei ani este una definită de precaritate.
Ca și cum am aștepta ca ceva grozav sau teribil să se întâmple din clipă în clipă. Cei tineri simt probabil mai acut decât oricine această instabilitate, de exemplu, pe măsură ce termină școala și se pregătesc să intre în profesii despre care li se spune în mod obsesiv că în curând s ar putea să dispară. Cei care au deja un job se simt și ei amenințați când li se spune că viitorul apropiat ar putea fi de nereunoscut și că aptitudinile și cunoștințele care le pun acum pâinea pe masă s ar putea să nu mai fie relevante curând.
Iar investitorii mari și mici varsă sume uriașe în companiile AI, în centre de date și în infrastructura pe care ei o cred necesară pentru această a doua venire a lui Hristos pe pământ. Ni se spune tuturor și din toate părțile, ba că e o cursă, una geopolitică în care vezi trebuie musai să bată China pentru că altfel am dat de dracu. Ba că e o bulă, ba că e o mișcare circulară a banilor prin tot felul de instrumente financiare pe care nimeni nu le mai înțelege.
A o risipă atât de mare încât în cele din urmă va scufunda economia. Mi se pare de a dreptul comic, dacă n ar fi tragic, că maximaliștii AI și au creat până și calendare clare în legătură cu sosirea superinteligenței. Doar că aceste calendare se modifică de la o zi la alta mai ceva ca vremea.
Dar știți de ce cred că se întâmplă toate astea? Această instabilitate, această așteptare febrilă, această tensiune a devenit principalul feature al economiei și societății în era inteligenței artificiale. Pentru că, potrivit evangheliștilor săi, ea nu este niciodată într o formă finală.
Fiecare iterație este doar o previzualizare a unei cercetări discrete, un concept despre ceea ce ar putea fi posibil. Vai, crezi că AI ul este o șmecherie acum? Nici gând.
Mai așteaptă puțin și ai să vezi. Și tot acest shit show al promisiunilor poate fi calificat drept orice, în funcție de opiniile tale personale: spectacol, luare de ostatici sau jmenul depinde de cât de pesimist sau optimist ești în ceea ce privește viitorul. De aia fiecare dintre noi se așteaptă la ceva diferit, fie ca bula să explodeze, fie să apară un Dumnezeu care să dea tuturor gratis bani magici, fie ziua judecății.
Și în acest sens, ai ul este mai mult decât oricare altă tehnologie o chestiune de credință. Vedeți voi, nu mai contează nici măcar dacă respectiva tehnologie este deja utilă multora, că poate să scrie cod, mail uri, mesaje de marketing sau poate să te ajute la documentare. Ceea ce ne vând de fapt băieții ăștia din Silicon Valley nu mai este utilitate ca până acum.
Dacă ați crezut asta, vă înșelați. Ei ne vând transformare, iar transformarea are fix aceste caracteristici: incertitudine, instabilitate și nesiguranță. și vine la pachet cu toate apanajele sale, roi, risc și daune colaterale.
Și faza e că indiferent că ești sau nu printre cei care cumpără povestea asta, cu siguranță simți această incertitudine, această instabilitate. Ea se regăsește în toate cotloanele și aspectele vieții și muncii tale, în toolurile pe care le folosești, în postările pe care le vezi sau le citești, în manipulările de tot felul, în fragmentarea opiniei, în viitorul ăsta mai complicat și mai tulbure ca niciodată. Pentru că, vezi tu, transformarea nu mai este o etapă al cărei scop este ca în final să primești ceva mai util, mai folositor decât înainte.
Transformarea a devenit un scop în sine, fără vreo finalitate și desigur aici nu mă refer la promisiuni de marketing, gen o super inteligență asemenea lui Dumnezeu. Asta este suveica supremă, schema piramidală finală în vârful căreia ce cătronează singularitatea, conștiința colectivă din Pluribus sau mai știu eu ce dracului de altă utopie de asta tehnofilozofică. Iar dacă toate astea vi se par speculative, special am ales să încep acest video cu începutul, ca să vă faceți o idee despre cum gândesc și acționează oamenii care au putere decizie asupra felului în care sunt concepute, construite, dezvoltate și implementate aceste tehnologii.
În spatele acestor evoluții tehnologice care fac din noi simultan spectatori și cobai, există niște oameni care au propriile lor convingeri și motivații, propriile lor viziuni asupra lumii, iar perspectivele astea filozofice ale lor se răsfrâng apoi în decizii și acțiuni. Și instinctiv te gândești probabil că la acest nivel și cu aceste mize, gândirea lor nu poate fi decât una matură, profundă și eventual foarte responsabilă. Da, așa credeți?
Well, don't. Sunt niște adolescenți întârziați care î botează companiile după artefacte magice din cărțile de povești ale lui Jr. RR Tolkin, care cred în transumanism și imortalitate, în excepționalism, natalism și în alte astfel de rasisme odioase pentru a preveni, vezi, dragă doamne, The Great Replacement.
Știți acea teorie nazistă despre marea înlocuire cu rase inferioare? Sunt oameni care î construiesc buncăre prin Hawaii și Noua Zeelandă și nici măcar nu fac un secret din asta. Vorbesc despre colonizarea galaxiei, deoarece încă sunt captivi în cărțile și filmele de pe vremea când erau niște puțoi și care aberează despre the Greater Good și prezervarea umanității în viitorul îndepărtat, în timp ce fut resursele prezentului din interes sau din credința naivă în tot felul de fantasmagorii desprinse din romane SF și fantasy.
Deci, nu vă puneți încrederea în ăștia cum că știu ei ce fac. Că vezi, dragă doamne, altfel n ajungeau nici miliardari, nici în măsură să controleze destinele lumii. Ăsta este wishful thinking și o ușurare foarte periculoasă în acest context.
Atenție, cele argumentate aici nu sunt sub nicio formă vreun atac asupra tehnologiei înseși. Tehnologia n are valențe morale. Ea este pe atât de bună sau de rea pe cât aleg oamenii s o conceapă și s o întrebuințeze.
Atât. Am simțit nevoia să marcăm momentul, chiar dacă două zile mai târziu, pentru că este unul extrem de important, ăsta al lansării lui Chat GPT. Da, știu.
Ieri a fost și 1 decembrie și mă gândeam că într un fel până și cele câteva incidente cu huiduieli și frăsuială online, că la noi nu se poate altfel nici măcar în cele mai solemne momente, pot fi considerate tot niște reverberații cauzate indirect de această minunată lume nouă. fără algoritm azi, că vorba aia, avem destul din partea boților. Iar îndemnul meu de azi este să ne păstrăm luciditatea.
Știu că e greu și că suntem bombardați din toate părțile cu știri care de care mai extreme, că trăim un asalt de ăsta informațional continuu. Dar pe de altă parte, țineți minte asta, lumea a fost complicată și zbuciumată dintotdeauna, doar că acum are mai multe căi și metode de a ajunge la tine și de a ți impune ritmul ei. Hai!
Baftă vouă!
