LEGĂTURA DINTRE VINĂ ȘI COPILĂRIE | NEUROPSY cu NICOLETA MĂRCULEȘTEANU | INVITAT: CARMEN CLENCIU

emisiune susținută de maură [Muzică] [Muzică] imobiliare Bună ziua și bine ați venit la o nouă ediție neuropsi emisiunea 7 TV dedicată sănătății mintale și emoționale Sunt Nicoleta bușteanu psihoterapeut integrativ arpi și trainer neuropsi la institutul neuropsi pentru regenerare celulară și coerență neuronală Brain map și neur neurofeedback și astăzi Vă invit la o ediție specială în care împreună cu invitata noastră vom vorbi despre cum rădăcinile noastre relațiile cu părinții noștri au efecte asupra psihicului și asupra bunăstării noastre Așadar să descoperim împreună cum deciziile pe care le luăm relațiile pe care le construim și modul în care

ne raportă La noi înșine sunt influențate de relația bună sau mai puțin Bună cu părinții din copilărie și sunt resimțite pe multe aspecte ale vieții dar și metode prin care putem naviga în această dinamică complexă ce ne susține în a construi o viață fericită și împlinită Mă bucur s o avem alături de noi astăzi pe doamna Carmen Iolanda clenciu psiholog clinician psihoterapeut integrativ și colaborator arp formator melo terapeut artist liric creator de dezvoltare personală prin primare vocală cant animus Bună Carmen și bine ai venit alături de noi Bună Nicoleta Mulțumesc din nou pentru invitație Mă

bucur să fiu aici alături de tine mulțumesc și eu că ești cu noi astăzi pentru că acest subiect de astăzi este un subiect care interesează pe mulți oameni de acasă pentru că nu știu dacă există persoană pe lumea asta care să nu se fi întrebat cum anume ne au impactat relațiile cu părinții noștri Cum anume ne au format și cât de puternică este acea această legătură cu acest mod de viață pe care l am preluat de la părinții noștri astfel că vin cu această întrebare cum ne influențează relațiile cu părinții Cum ne influențează aceste relații

dezvoltarea noastră emoțională și psihologică Da relațiile cu părinții ne influențează în cel mai important mod cu putință bebelușul încă în burta mamei fătul până înainte să se nască încă Din clipa concepției el înmagazinează informații simte tot ce se întâmplă cu mămica lui ă simte tot evenimente gândurile mamei trăirile mamei emoțiile mamei înmagazinează absolut tot în sarcină la vârsta de cinci luni toți analizatorii senzoriali toate funcțiile senzoriale sunt deja în deplină funcționalitate și astfel că bebelușul Copilul își trăiește toate emoțiile odată cu mămica lui odată cu ea Asta înseamnă că primul model prima amprentă o are

relația cu mama după ce se naște copilașul intră în acțiune și tatăl și îmbrățișările fizice ale Mamei da în mediul de afară Toate aceste Prime relații reprezentative ale copilașului sunt cele mai importante un copil care crește într un mediu bun este un copil care poate avea un start foarte bun de viață da un copil care a avut relații bune cu părinții este un copil care poate să aibă care va avea abilități sociale foarte bune care se va împrieteni ușor care va vorbi ușor care se va bucura ușor care nu se va teme de oameni pe

când copiii care m au avut relații dificile vor avea ă mai târziu probleme relaționale vor avea anxietăți vor avea diverse probleme și problematici psihologice și de relaționare astfel că mediul familial pozitiv este un mediu care creează un om m cu start bun iar un mediu familial negativ este un mediu care poate crea probleme de ce acă copi copiii învață relația interacțiunea relațională de la nu doar de atunci când iese din burtica mamei ci și înainte din momentul în care se află în burtica mamei pentru că acolo este primul mediu în care el se dezvoltă și

nu numai spuneai că la cinci luni copilul deja simte asta înseamnă că senzorii de simțire sunt pregătit să preia informații și de atunci începe primul model de relație cel cu mama lui apoi relaționează cu mama și cu tata când îi cunoaște când îi Descoperă când îi atinge când îi aude este foarte important să știm acest lucru că trecem prin aceste etape până la o anumită vârstă în care preluăm ca un burete modelul relațional din familie Da și asta poate fi adusă și în discuția că părinții au cu adevărat un rol foarte foarte important în formarea

identității noastre ca și adulți și aș fi foarte curioasă să ne povestești Cum poate influența asta pozitiv sau mai bine zis afecta negativ relația noastră cu noi înșine și cu ceilalți mai târziu când devenim adulți Sigur că da păi copilașul se Raportează la el însuși și la lume după felul în care care își vede părinții că se Raportează la ei înșiși sau unul cu celălalt sau în funcție de cum se Raportează părinții la copil părinții sunt primele modele de comportament și de atitudine exemple pe care le are un copil așa că copilul învață totul prin

imitație prima dată dacă așa este Așa se întâmplă a aceea este lumea lui micuța lui lume înseamnă că așa e este bine și copilul va imita pur și simplu toate comportamentele părinților și le va lua cu bucurie și din necesitate tot va lua absolut tot ce i se dă și ce i se dă i se dă ceva fizic i se dă hrană prima dată pentru că ăsta este primul rol al părintelui să hrănească un copilaș cu hrană fizică da cu un acoperiș deasupra capului cu hăinuțe cu tot ce este fizic necesar dar mult mai important

e este părinții să hrănească emoțional un copil să i ofere atenție să i ofere susținere să i ofere validare Să l vadă Să l audă să l susțină să l ajute ăsta este primul rol al părintelui primele roluri care sunt foarte foarte importante pentru că doar așa doar primind toate acestea un copil care va crește mai târziu un adult va putea să și formeze Cum spunea identitatea de sine și un model corect de rel raționare În primul rând cu el însuși și apoi cu lumea cu părinții și în general cu alți oameni deci iacătă este

foarte important să punem accent pe relația emoțională dintre copil și părinte dintre părinte și copil pentru că asta hrănește În primul rând Da și apoi punem accent pe educație dar să ținem cont întotdeauna de faptul că părinții sunt un model și modul în care se simt părinții modul în care gândesc părinții mod în care transmit părinții informația este foarte important pentru că copiii absorbă absorbă toată povestea asta ca un burete ei primesc ei primesc Nu analizează nu se întreabă mai târziu ajungem și la acea etapă în care copiii pun întrebări sunt curioși și vor să

descopere să exploreze dar în prima etapă asta se întâmplă ei primesc e foarte foarte drăguț acest aspect dar din păcate unii părinți cred că copiii lor nu văd nu simt ceea ce simt Ei și atunci părinții care sunt triști care suferă care poate au afecțiune psihică și ajung Să trăiască depresia anxietatea o transmit și copiilor și aceștia că pentru că vorbeam despre cum pot fi afectați copiii copiii primesc și aceste stări ale părinților și devin pentru ei o foarte mare confuzie și un foarte m conflict interior pentru că una este ceea ce simt ceea ce

se transmite pe cale emoțională și alta este ceea ce spun părinții despre ei Exact da Ă dar ajungem adulți ajungem adulți și spunem Păi uite așa ne au crescut părinții Păi uite așa am trăit până acum este singurul model ce ne împiedică să fim acum acei adulți sănătoși acei adulți echilibrați acei adulți care trăiesc în armonie în pace în liniște interioară m acei adulți care ne am dori să fim Nu care Da care ne am dori să fim foarte mult pentru că tot timpul spunem că altcineva este responsabil pentru cine suntem noi astăzi dar iacătă

avem puterea suntem adulți avem puterea abia după ce conștientizăm lucrurile astea Și după ce începem să lucrăm lucrurile care ne dor ce ce ne oprește de fapt să ajungem să devenim ceea ce am putea să de devenim sau ceea ce am vrea să devenim este exact ce spuneam mai devreme acea lipsă de hrană emoțională tot ceea ce nu ne place nouă astăzi la noi este un răspuns dezadaptativ la ceea ce noi primim rău sau insuficient în copilărie tot ceea ce noi nu am dezvoltat nu am putut dezvolta încă din copilărie încredere da în noi stimă

de sine și așa mai departe totul se dezvoltă din ce în ce mai mult până în perioada în care devenim adulți tot ce am acumulat devine dacă este negativ devine previzibil comportament nu neapărat bun benefic nu neapărat benefic da Ci chiar distructiv uneori dacă nu este schimbat în viața noastră dacă eu nu am primit în copilărie satisfacerea nevoilor mele de voltarea acela basic Da de care vorbeam dacă n am fost văzută dacă n am fost auzită dacă n am fost validată pur și simplu pentru ceea ce eu sunt Nu pentru ceea ce eu trebuie să

fac Da dacă nu am avut eu știu modele pozitive modele bune dacă n am avut repere corecte dacă n am fost susținută În ce am dorit să fac dacă întotdeauna Mi s a zis tu nu ești în stare tu asta nu i pentru tine tu nu poți și așa mai departe Eu nu am cum să mă dezvolt și să ajung la întreaga capacitate a dezvoltării mele da voi crește da voi deveni adult Da poate aproape cu siguranță că voi deveni un om integru dar tot cu siguranță nu voi ajunge să mi dezvolt toate capacitățile mele

de dezvoltare pentru că întotdeauna undeva acolo va fi un copilaș care se va teme și care va spune eu n am fost suficient de bun ca să pot să fac mie mamii nu mi a zis că pot să fac asta sau mi a zis că nu am voie să fac asta sau că asta nu e pentru mine și atunci este foarte important Să înțelegem aceste aspecte și să mergem să le rezolvăm Deci i cât pe lângă faptul că primim un model emoțional un model comportamental mai primim și un model cognitiv astfel că în mintea copilului

se creează o hartă pe care o ia cu el o ia cu el și o perpetuează până în adolescență până în viața de adult această hartă care conține credințe limitative emoții negative emoții conflictuale mult haos multă incertitudine care creează comportamente tipice pe care le perpetuează și în relațiile pe care le are în viitor cu el însuși și cu ceilalți exact Da Din păcate dar noi știm că astăzi se poate schimba asta aș vrea să explorez un pic aici zona de copilărie că to mai suntem în prima parte a emisiunii și anume faptul că copiii când

sunt mici gândesc că este despre ei și doar despre ei și că este vina lor vina lor că nu au primit vina lor că nu au fost suficient de buni vina lor că nu sunt iubiți ce se întâmplă în mintea unui copil care crede asta da copilul când este foarte mic este nevoie în primul rând să creadă el crede că lumea este despre el în jurul lui pentru el sau din vina lui Copilul nu are abstractizări necesare să înțeleagă că lumea este vastă sau că părinții au și ei problemele lor nu copilul mic își divinizează

Mama și tatăl copilul mic de la înălțimea lui micuță de acolo când se uită în sus la mama crede că mama este un zeu crede că mama poate totul Mama știe totul mama are toate răspunsurile din lume care sunt puține în copilărie dar așa crede copilul da își divinizează mama și și tatăl și dacă mama este perfectă atunci copilașul acela Cum poate să creadă că dacă ceva nu este în regulă în relația cu mămica lui sau cu tăticul lui este mama de vină mama nu poate fi de vină din moment ce este perfectă nu i

așa Și atunci ce crede copilul ce intro tează copilul că el este vinovat Da dacă mama E perfectă și ceva e în neregulă Atunci eu sunt vinovat eu nu sunt în stare eu am făcut ceva greșit eu nu sunt suficient de bun Eu nu pot să fac asta eu nu merit să fac asta și așa mai departe tot felul de astfel de gânduri care i trec copilașului prin cap din copilăria mică care șiși ia această vină asupra lui și care crește automate greșite despre lume și despre viață aceste credințe odată intro odată aduse în cognitiv

copilului și în emoțiile copilului Da ele de obicei nu vor pleca niciodată de acolo decât dacă se vor lucra la terapie putem să vorbim puțin despre consecințele acestor credințe da în adolescență în mod special da în adolescență de exemplu Dacă m copilul crește cu astfel de credințe că nu e bun că nu i suficient că nu merită copilul se va transforma într un timid Da ă va se va expune foarte puțin altor copii de vârsta lui sau altor tineri mai târziu Da ă pentru că nu va vrea ca și alții să vadă Cât este el

de în neregulă da să nu l vadă Așa defect Cum este și atunci se va retrage va ieși din în contact va deveni un singuratic sau unii vor reacționa la Polul opus se vor lupta să demonstreze în continuare că sunt buni că sunt valoroși să demonstreze asta mamei și tatălui ca să arate că sunt iubibil da că merită să fie iubiți că merită să fie văzuți și atunci se vor lupta mult mai mult decât ceilalți să ajungă la anumite rezultate academice poate Da sau în anumite sporturi se vor lupta mult mai mult pentru că undeva

acolo pe fundal va fi copilașul acela mic care spune eu totuși nu sunt suficiente iar munca cu sine însuși a copilului va fi mult mai mare și mult mai grea Deci iacătă în relația cu părinții pentru copil este foarte important să conteze și astfel iau naștere primele mecanisme de apărare de adaptare la mediu și cum ai spus mai devreme fie la o extremă înghețul în care Nu mai vor să fie Nu mai vor să exprime Nu mai vor să relaționeze sau partea cealaltă în care sunt prea mult devin agresivi dar există și partea în care

evită evită foarte mult să să să comunice să intre în contact să relaționeze cu ceilalți Da dar să vedem ce se întâmplă mai departe când ajungi adult și ai o relație de cuplu ce se poate întâmpla Păi ce se poate întâmpla este că noi de cele mai multe ori vom continua scenariu adică ne vom căuta și partenerul sau partenera După chipul și asemănarea scenariului din care noi venim Da și aici din nou vom vom avea exact aceleași două Extreme Da Ă ori mă voi duce în scenariu undeva și mi voi căuta un partener care să

mă agreseze dacă am văzut asta în copilărie ori îmi voi căuta un partener timid și mult prea liniștit așa cum am văzut în copi copilărie depinde fiecare Ce model a avut Da ori mai există o posibilitate replicăm În general ă în cuplurile noastre modelul de cuplu pe care l au avut părinții noștri de ce tot Din dorința de a ne vedea părinții noștri că suntem buni În ce sens vom replica o relație asemănătoare cu relația pe care o au au avut o părinți mei pentru ca să i demonstrez mamei mele și tatălui meu că eu

pot rezolva ceea ce ei nu au putut rezolva Este o formă de loialitate parentală exact extraordinar dar este o luptă pentru că de fapt ceea ce trebuie noi Să înțelegem este că în momentul în care noi ne alegem astfel partenerii de fapt nu este o alegere este o proiecție nu este nici măcar o proiecție este un mod de funcționare a creierului ce se întâmplă de fapt creierul nostru este creat să aleagă calea cea mai scurtă pentru atingerea rezultatelor și cu efortul și cu economia de efortul cel mai mic și cu economie de resurse Da dacă

eu am un tipar din copilărie pe care eu l am văzut îl știu este cunoscut Da m am obișnuit cu el eu știu cum să reacționez la acel tipar asta Ce înseamnă că creierul meu nu mai depune energie ca să găsească strategii noi de adaptare de comunicare de acțiune da chiar dacă mie îmi va fi greu într o anumită relație cu un anumit partener creierul meu nu gândește așa el gândește că e cel mai simplu să găsească traiectoria cea mai scurtă Da adică știi ce ai de făcut Ai văzut deja asta părinții tăi au făcut

așa sau bunicii tăi au făcut așa da știi cum să faci asta deci este resursa bine conservat asta este susținerea neuroștiinței pentru psihoterapia integrativă care pe lângă faptul că spune că există o proiecție inconștientă pe care o facem a modelului parental există și un mod de conservare a energiei pe care creierul și tot organismul o pune în prin plan ex tot ceea ce ne pune să facem și noi credem că ne am ales partenerul Dar de fapt nu ne am ales noi partenerul nu este o alegere o alegere este o alegere conștientă chiar dacă ne

scoate din zona asta De cunoscut unde noi credem că știm traseul Însă s ar putea să ne fie mult mai greu pe termen lung de fapt noi nu știm noi am fost educați și am primit modelul în care să ne manifestăm în cuplu dar în momentul în care te trezești în momentul în care ceva nu funcționează în momentul în care Observi că nu funcționează relația în sine și devine una deficient îți pui întrebări și atunci apelezi la specialist tn mă întreb acum să ne aplecăm ușor cu empatie asupra părinților noștri ce anume pe ei sau

de ce nu au știut să fie părinți mai buni da Este o întrebare care are un răspuns dureros părinții noștri sunt și ei la rândul lor persoane traumatizate și care cei mai mulți dintre ei Nu vreau să generalizez Dar cei mai mulți dintre ei provin din medii problematice să nu uităm că noi suntem mulți dintre noi am trăit și în vremea regimului comunist când eu încă îmi amintesc deși Eram destul de mică în în acel timp îmi amintesc că auzeam de la părinții mei ai grijă ce spui afară Ai grijă ce faci Ai grijă că

ne leagă ăștia ce se întâmplă părinții noștri au fost nevoiți să ne învețe frica umilința și obediența ca mecanisme de supraviețuire și astfel se face că noi suntem o generație de anxioși o generație de oameni care am trăit cu dacă se întâmplă ceva pentru că a fost indusă această frică permanentă pentru în manifestare în exprimare ai grijă ce spui ai grijă ce mai bine taci bine ta mai bine amă teu â p că erau foarte multe nedreptăți dar o să ajungem poate și acolo la școală în cazul meu la școală noi am avut o învățătoare

care ne bătea pe toți și atunci mă uitam urât eu m am adaptat creierul meu m a adaptat mi a spus să nu comentez Pentru că așa știam de acasă să nu comentez să nu nu știu ce ce mai rămăsese să mă uit urât Nici asta N a funcționat pentru că a fost Da să trăiesc Așa da Ok acuma vreau să mergem mai departe de părinții noștri părinții noștri părinții părinților noștri bunicii noștri străbunicii noștri aici mai ales în partea asta de europă în Europa de Est în toată Europa dar mai mult aici unde a

fost mult mai greu părinții părinților noștri sunt persoane care au ieșit din război persoane care au trăit niște vremuri foarte foarte complicate persoane care Unele dintre ele mulți dintre oamenii de atunci au trăit într o gravă sărăcie în care parentingul era deloc important era importantă lupta pentru supraviețuire Sigur că da prima dată trebuia să aducă mâncare copilului acasă și abia apoi să se ocupe de emoții nici nu exista conceptul de emoții pe vremea aceea și tot în această parte de lume în această parte de Europa au fost foarte multe foarte mari probleme cu agresivitatea de

de ce Pentru că noi aici în partea asta de europă suntem popoare mici pe care alte popoare mari le au înrobit le au cotropit le au cotropit Ce i asta agresivitate multă agresivitate astfel încât bunicii bunicilor noștri au învățat agresivitatea ca fiind ceva firesc ceva normal Și atunci asta au dat mai de apărarea prin agresivitate ceva natural normal adică gardianul lor era cel în care sect te protejau prin agresivitate lupți sau mori exact lupți sau mori exact și atunci să ne aducem aminte că cu toții am auzit credințe că vorbeam mai devreme de credințe credințe

conform cărora Eu te am făcut eu te omor Da Apropo de agresivitate da sau nu plânge că n ai motiv de plâns îți arăt eu motiv de plâns termină cu plânsul trebuie ai ce mânca ai haine ai căldură exact despre ce spuneam adică pe vremea războiului Părinții nu aveau nici hrană nu aveau bunicii de fapt bunicii părinților noștri nu aveau nici hrană nu aveau nici haine nu aveau niciun acoperiș sigur deasupra capului trăiau în frig trăiau în condiții gre exact cei mai mulți dintre ei Da cei mai mulți dintre ei și în spaime foarte mari

și atunci că tot spuneai să ne aplecăm cu înțelegere către modelele pe care părinții noștri le au primit la rândul lor Eu cred cu tărie că părinții noștri și părinții părinților noștri au făcut tot ce au putut ei mai bine În condițiile date în contextul social respectiv desigur că ceea ce eu am spus acum nu vreau să fie în niciun caz o scuză pentru agresori nu vorbim din perspectiva Scuze ci din perspectiva înțelegerii și a compasiunii evident că informația pe care noi o aducem astăzi aici are acest scop dar noi nu mai vrem să fim

acolo noi nu mai vrem să fim acolo și avem acum ocazia să nu fim acolo să ne schimbăm să evoluăm i asta este foarte important să știm că da astăzi putem face asta sigur pentru că totuși nu mai sunt acei părinți fizic lângă noi Noi suntem adulți suntem căsătoriți avem copii și totuși ne manifestăm ca și ei dar putem Alege să nu o mai facem De De ce o facem deși Părinții nu mai sunt lângă noi sau profesorii din trecut Nu mai sunt lângă noi să ne influențeze Păi o facem deoarece am învățat foarte foarte

bine criticul interior criticul care a rămas cu noi pe toată perioada vieții noastre criticul interior este o instanță care deși există în noi nu e a noastră noi o învățăm această instanță învățăm acest critic din criticile pe care alții ni le au adus nouă Da din toată copilăria din toată tinerețea de la profesori de la bunici de la vecini Deci iacătă modelul de a fi adult învățat de la părinți exact este rămâne în mentalul nostru și adult în relația de cuplu în relația de părinte cu copiii este exact modelul pe care l am învățat exact

dar de ce învățăm asta pentru că învățarea acestui critic interior înseamnă supraviețuire m Da Ce înseamnă înseamnă că în momentul în care Eu sunt mic un copilaș acolo da căruia i se spune Nuu fă aia nu fă ailaltă n ai fost cuminte o să mănânci bătaie da te bat de te usuc da da le știm ne amintim acele momente exact Ok Cât de mic ești tu ca un copilaș mic acolo să crezi să ți imaginezi că te poți lupta cu un adult Apropo de ce nevoie are creierul să își conserve energia Da creierul meu decide

pentru mine în momentul în care vede că sunt într un fel de luptă cu adultul creierul meu decide pentru mine și mă obligă să mă ajustez să mă dresez criticul interior este o metodă pe limba telespectatorilor nu a noastră a terapeuților este o metodă de dresaj de autres de autoajutorare Da de ce să să minimizăm pedeapsa și să maximizăm recompensa este o altă lege a creierului nostru Da dacă știu că sunt în pericol să fiu agresat sau certat sau eu știu umilit în unele cazuri Da Atunci creierul meu decide pentru mine și spune stop te

ajustezi faci ca adultul pentru că el are așteptările astea chiar dacă tu ai dreptate ăsta micul Da te vei ajusta și te vei comporta în funcție de nevoile și de așteptările lor pentru a supraviețui și pentru a minimiza pedeapsa exact pentru că nu au energia necesară să iasă din această stare pentru că asta ar însemna să iasă din confortul pe care l au creat aceste modele aceste tipare relaționale doar că ele toate tiparele astea ă formează acele credințe limitative Da și acele gânduri automate care însoțesc criticul interior da da Și care vor rula întotdeauna pe

fundalul vieții mele numai că eu nu mi o nu o voi mai auzi pe mama sau pe bunica sau pe tovarășa învățătoare că la mine Problema a fost cu tovarășa învățătoare da nu voi auzi vocea lor ci voi auzi vocea mea transformată din vocea abuzatorului în vocea mea interioară de aia o numim criticul interior că se internalizează astfel încât noi credem acest critic care ne sabotează că e o parte o instanță din noi când de fapt este ceva ce Noi am preluat am învățat ț am fost obligați practic să da să aducem Da ca să

supraviețuim a și cum dăm jos de pe piedestal acest critic ce facem ca să depășim să gestionăm aceste traume până la urmă pe care le au produs involuntar părinții noștri asupra noastră păi în primul rând trebuie să conștientizăm ce se întâmplă să conștientizăm că avem astfel de probleme că avem traume Da Să conștientizăm că sunt lucruri în viața noastră care ne însoțesc permanent și care ne sabotează să mergem cu ele la terapie să intrăm într un grup de suport să ne ducem poate la preot este orice ajutor este binevenit să discutăm cu persoane care au

trecut prin acest proces de renunțare la vechile tipare care înțeleg persoane care au acum o relație bună cu ele însele și care sunt blânde cu ele însele da Să să mergem la terapie și să formăm o relație terap Tică corectă o relație terapeutică bună adică un alt model un model corect coerent observ acum în ultima vreme în Media că există o înfierare a psihoterapiei și că sunt critici la adresa psihoterapeuților și voci foarte cunoscute care spun de ce credem noi că o persoană străină o să poată să mă audă să mă înțeleagă să mă accepte

să tocmai pentru că poate tocmai pentru că poate știe cum s o facă CC Da și știe că nu trebuie s o facă în locul tău ci doar să te susțină să te ghideze în acest proces cu informații pe care le deține despre cum să fac asta ex ex ex da asta este o șansă foarte mare să ai poate poate un prim model de relație hrănitoare un prim model de relație bună dacă nu ai avut o cu părinții sunt oameni care au avut relații foarte bune cu părinții Eu nu vreau să spun acum că toți

părinții au fost am dus discuția în această extremă pentru a se înțelege mai bine Ce înseamnă o relație defectuasă între părinți și copii Exact Exact eu am avut cei mai buni părinți din lume dar toți au greșit și el tata și mama și eu greșesc ca părinte și am greșit și bunicii au greșit dar cel mai mult în cazul meu a greșit tovarășa învățătoare toți am avut niște abuzatori în viața noastră mai mici sau mai mari exa exact și toți avem traume de pe urma oamenilor care nu ne au dat neapărat cele mai bune modele

Da însă și aici o problemă cu traumele pe care vreau s o aduc te rog noi trebuie să înțelegem foarte bine Ce este aceea o traumă și care este consecința unei traume Da pe de o parte unii suntem sau de multe ori alegem cumva tot creierul alege De fapt da să fim în negarea traumei pentru că e foarte dureros să descoperim Ce este acolo Pe de altă parte unii din dintre noi sau în anumite situații ne ascundem foarte bine în spatele acestui cuvânt traumă traumatizare mai traum că este un cuvânt des întâlnit în Media și

să fie preluat că suntem persoane care preluăm ușor este o dare a responsabilității în altă parte Da nu orice cuvânt spus la nervi sau la oboseală sau de frică a părinților noștri înseamnă că ne au Trauma izat să nu exagerăm Asta nu este o traumă a arunca a pasa responsabilitatea pentru orice Nu ne convine nouă pe părinții noștri sau pe învățătorii noștri sau pe bunicii noștri Este o neasumare A realității în care Noi trăim este foarte ușor să spunem suntem traumatizați Nu totul este o traumă și trebuie să ne asumăm asta trebuie să ne asumăm

și partea noastră de responsabilitate pentru ceea ce avem Deci acesta este începutul transformării începutul schimbării conștientizarea acceptarea asumarea pentru că acum Mingea este în fileul nostru iar astăzi avem atâtea resurse pe care să ne bazăm să producem o schimbare în viața noastră externalizăm și ducând totul în această traumă nu facem decât să dăm puterea către o energie care nu e benefică Da nu este ok să facem asta da Și chiar dacă avem traume putem lucra putem lucra la stima noastră de sine putem să identificăm tiparele astea negative și să le să învățăm că avem comportamente

pe care le am învățat dar dezadaptative în anumite situații de care ne putem despriet teni Pentru că așa cum ne am împrietenit cu ele așa Putem să și renunțăm la ele tot acolo stă în problemele astea stă și terapia cu adicțiile Da pentru că avem tot felul de adicții în momentul în care noi nu n am primit apărat prea multă iubire unii dintre noi Da sau prea multă plăcere în copilăria noastră și am descoperit acele mecanisme prin care ne găsim plăcerea Da ori alcool ori droguri ori mâncare adică pentru a compensa practic o lipsă care

nu a putut fi compensat în natural Da prin adicția de aceste substanțe alcool droguri și nu numai chiar și dependențele emoționale când ne dăm puterea pe celălalt depinzând doar de el și ne având noi a această forță să revenim da Dar uite că astăzi știința ne aduce două principii cheie și anume neuroplasticitatea care spune că al nostru creier este plastic este un creier modelabil neuronii pot fi Modelați pot fi Transformați Deci se poate schimba totul la nivel mental dar e nevoie clar de un anumit tip de antrenament de anumite tehnici psihoterapeutice este nevoie de procese

de mindfulness pentru a reprograma creierul deă alt comportament Da de acționa deci este foarte foarte important să știm că da creierul nostru poate fi transformabil dar nu numai neuronii noștri prin acest principiu de neurogene ză se pot regenera astfel că având neuroni noi putem să producem alte scheme alte hărți neuronale prin care noi să ne manifestăm deci suntem susținuți și sunt argumentate aceste lucruri pe care le aducem astăzi aici de neuroștiință de cercetători prin studii prin cercetări făcute și iacătă vine și susține procesul psihoterapeutic terapiile prin mindfulness modificarea credințelor limitative prin acest antrenament cu neurofeedback

pentru că neurofeedback asta antrenează antrenează un alt răspuns pentru o emoție practic se creează noi forme de manifestare noi forme de răspuns Da și toate la un loc susțin procesul de transformare de schimbare e adevărat nu se întâmplă așa ca prin minune Da e nevoie de multă determinare este nevoie de multă voință este nevoie de acțiune de starea de prezență de antrenament ca să putem face asta dar este posibil Asta e important să știm că este posibil Deci trecând prin ce poate sau ce putem face pentru a schimba acest este patternul care sunt beneficiile unei

relații sănătoase în viața cu părinții m a este foarte foarte important să avem o relație sănătoasă cu părinții pentru că ă asta o relație bună ne ajută pe noi În primul rând în momentele cele mai problematice cele mai grele ale vieții noastre când dacă nu avem o relație bună cu părinți ne simțim singuri ne simțim abandonați sau de unii Singuri pe lumea asta și apoi mai este important să învățăm Iertarea fie permanent tineri și în putere Va veni o vreme în care va fi nevoie să avem grijă de ei când suntem noi mici ei au

grijă de noi Când devin ei mici noi avem grijă de ei Dacă în Momentul acela în care ei au nevoie de noi relația noastră cu ei Este proastă este deficitară ceea ce noi vom face cu ei în acel moment va fi foarte greu ne vom adapta foarte greu în momentul în care va trebui să avem grijă de ei pentru că așa este viața da Iar atunci când ei nu vor mai fi vom avea Cu siguranță sentimente de vinovăție și de rușine că nu am făcut tot ce ținea de noi să facem dar până când ei

nu vor mai fi ei sunt acolo unde sunt eu sunt o norocoasă care încă are părinții Și eu la fel și mă bucur foarte mult as daat da ă să învățăm să depășim toate limitele care au fost puse în viața noastră și să ne bucurăm de ei atât timp cât mai au și atât timp cât mai avem că nici noi nu știm cât suntem este foarte important să simțim că aparținem că suntem într o familie că avem ceva lângă noi că i avem lângă noi Da mă gândeam că din ce în ce mai mult am

momente de plare asupra vârstei părinților mei asupra sănătății lor pentru că sunt părinți care depășesc deja vârsta de 65 70 de ani și este foarte important să ne întrebăm Ce se întâmplă când ei nu vor mai fi cum vom fi noi cum ne vom simți sau cum suntem noi în fața neputinței asupra stărilor de sănătate și atunci cel mai important lucru este să amplificăm sau să ne dezvoltăm valori umane pe care noi ca indivizi fie le avem fie ar trebui să le avem în viața asta pentru că e foarte important să le aducem în relația

cu părinții noștri ca să putem În primul rând să ne iertăm pe noi și apoi să ne iertăm părinții pentru ceea ce n au știut și n au putut face în relația cu noi înșine Și aceste valori sunt ce am spus mai devreme empatie sunt compasiune blândețe grija pentru ei răbdarea toleranța iubirea bucuria să le facem bucurii cât mai multe bucurii să le aducem cât mai mult entuziasm în viață Ei or Cum se bucură când ne văd pe noi sănătoși fericiți bucuroși împliniți în viața noastră de familie în viața noastră de cuplu sau în viața

noastră de tineri adulți care pășim pe pragul facultății pentru prima oară deci este foarte foarte important pentru ei Ce este Interesant este că nu doar lor [Muzică] despre copilăria noastră copiilor noștri să aducem tot timpul în discuție empatia înțelegerea că ei Atât au putut dar cine poate schimba în primul și în primul rând în viața de adul suntem noi noi noi care suntem copiii acelor părinți care am devenit adulți am devenit responsabili am devenit asumați în viața noastră și asta aduce un mare mare plus în relația noastră de fapt construim tot în noi în viitor

prin copiii noștri pentru că ei văd modelul și se dezvoltă evoluează din ce în ce mai mult deci relația noastră cu din prin din prisma părinților cu copiii va fi una foarte bună pentru că vom avea parte de efectele Bumerang ale acestor valori manifestate cu părinții noștri și atunci și copiii noștri vor avea mai multă empatie mai multă compasiune vor avea grijă blândețe toleranță față de noi înșine este minunat că avem această discuție și deja sunt cu prinsă de toate emoțiile pozitive de iubire de blândețe față de blândețe față de copiii noștri față de părinții

noștri înțelegând că este un sistem complex un sistem complex care influențează foarte mult viața noastră și viața copiilor noștri dar care vindecă și viața părinților noștri Exact acum că ne apropiem de final mai avem câteva minute Carmen dacă vrei să aduci o mică concluzie Da Concluzia este că atâta vreme cât suntem atâta vreme cât ei sunt atâta vreme cât suntem în pace putem să reconfigurăm traseul relației dintre noi și părinții noștri putem să le acordăm mai mult timp să investim mai mult timp în relația cu ei să le facem mici bucurii să îi luăm cu

noi în locuri frumoase să i învățăm ceea ce poate n au avut timp sau nu au știut să învețe niciodată să ne interesăm despre limitele lor despre traumele lor despre trecutul lor despre bunicii noștri despre străbunicii noștri să aflăm să ne aflăm rădăcinile să ne înțelegem ca întreg Da așa este să ne înțelegem ca întreg și pentru Cine dorește bineînțeles să ia învățăturile de aici de astăzi și să înceapă procesul transformator Sigur că da Carmen Îți mulțumesc mult pentru prezența ta la emisiunea neuropsi pentru împărtășirea cunoștințelor și a experienței valoroase și te așteptăm cu drag

la o altă ediție pe Carmen O găsiți pe site ul Iolanda clenciu psihoterapeut ro și pe Facebook pe pagina terap puls by Iolanda clenciu încheiem emisiunea noastră de astăzi cu recunoștință că am explorat modurile în care relația cu părinții poate influența dezvoltarea noastră personală alegerile pe care le facem și relațiile prezente dar și viitoare Și sperăm că informațiile v au inspirat să reflectați asupra modului conștient și sănătos de a navig prin viața relațională pe noi vă invităm Să Ne urmăriți în continuare pe conturile noastre de social media neuropsi pe pagina de Facebook Gina Chiriac pe

Gina Chiriac psihoterapeut ro pe tiktok pe YouTube și să vizitați și site urile neuropsi și Gina Chiriac ro unde veți găsi informații și resurse valoroase Vă mulțumim că ne ați fost alături în această călătorie și vă așteptăm la următoarea ediție La revedere [Muzică] [Muzică] CH [Muzică]