Secretele spirituale din Kathmandu. Deprogramarea și antrenarea minții. Cu Andreea Ionescu

Savurează acest podcast în prezența unui părinte. Vă îmbrățișezc, dragi prieteni, și vă urez tuturor un an excepțional. Pentru a putea gestiona corect atât informațiile, cât și emoțiile cu care ne vom întâlni, avem nevoie de un antrenament al minții, o disciplină a trupului și o îmblânzire a inimii. Practici zilnice în Catandu, un centru milenar, punct de întâlnire între hinduism și budism, cu influențe Tibetane și indiene. Andreea Ionescu s a reîntors recent din orașul unde își desăvârșesc căutările spirituale atât adepții lui Șiva, practicanții căilor tantrice din budism, cât și pelerini din toată lumea, unde există nenumărate școli

de meditație găzduite de Gompa, mănăstiri care dețin cele mai vechi biblioteci din lume. Vă invit la o lecție tip guru șiia, adică transmisă de la maestru la discipol, în care Andreea, cu excepționala ei capacitate de sinteză Și esențializare, ne va deschide calea minții către concepte spirituale, poate noi pentru unii, dar validate de milenii în tradițiile orientale. Am intrat într un an al marilor și profundelor schimbări, iar acest tip de cunoaștere holistică ne poate deveni cea mai fidelă busolă. Andreea, la mulți ani. Mulțumesc mult. >> La mulți ani să aveți parte de ce i mai bun

anul ăsta. >> Sărut mâna și mă bucur foarte mult să Debutez noul sezon din 2026 împreună cu tine. >> Mulțumesc. Mă gândeam că noi suntem foarte obișnuiți să ne programăm mintea. Am intrat așa într o vrie de programare și autoprogramare, mai ales după ce s au deschis barierele cunoașterii. Dar cred că în 2026 o să avem nevoie și de niște programe care să ne exorcizeze de programele astea vechi, inutile, ăă condiționate de sistem, de politică, de Secte și așa mai departe. Și cred că ești cea mai în măsură să ne aduci din Kadmandu, din experiența

asta duală și hindusă și budistă, niște antrenamente ale minții, să ne mai debrifăm un pic și să ne mai despachetăm de multe programe care mai mult rău ne au făcut nouă occidentalilor și mai ales nouă românilor care suntem și foarte setoși așa să le luăm pe toate de de bun >> și să bifăm tot. Cred că primul program vicios este ăla Cu trebuie. Trebuie să fac și asta, să fac și asta și să să fac și asta și Nu, frate, la un moment dat poți să te oprești. Ăsta o să fie primul primul challenge. Nu

știu, cred că vine un an, sper să nu am dreptate, dar cred că vine un an extrem de agitat și de m cum să spun, plin de hopuri și salturi, ba sus, ba jos, ca un mountain rus. Și atunci, apropo de programe și de Deprogramare, prima chestie de care avem nevoie este ceva care să ne permită să ne centrăm puțin. și experiența mea cu călugării budiști tibetani, pentru că pentru asta mă duc acolo, mi a arătat cât de antrenați sunt ei în lucru cu emoțiile și în lucru cu mintea. În mănăstirea de 500 de călugări

în care stăm există un fel de director de studii care se numește Cempo și care este extraordinar De înțelept. De fiecare dată când ne ducem acolo ne dă câte o audiență și ne povestește despre câte ceva și de obicei vorbește exact despre lucru cu emoțiile extreme. Ei au un termen care se numește equ nimity, care e un fel de echilibru între atracție și aversiune. Să poți să nu fii atrast îngrozitor de lucrurile pe care ți le dorești și să poți să nu fugi ca nebunul de lucrurile care nu ți plac. Să fii undeva la mijloc,

dar nu într o stare de anestezie, ci într o stare vie și plină de compasiune. Asta e foarte bine pentru că vine peste un tipic emoțional, cel puțin la noi la români, de împătimire și am văzut asta și în politică, am văzut asta și în familii, împătim cu plus și cu minus, adică și o hiperluare în posesie așa a unor concepte și a unor persoane >> și foarte mult hate >> și un foarte mult hate și o foarte multă Respingere a priori așa. Și atunci detașarea asta specific budistă, dar și hindusă >> și hindusă, pentru

că dacă ne uităm în partea cealaltă, >> această cojire a personalității de toate straturile egoului e foarte veche, vine de la vede încoace. >> Cum am putea să nu confundăm această detașare cu nepăsarea? Pentru că dacă nu operăm cu conceptul subtil, putem cădea în în paradigma ailalaltă de a ne detașa De lucruri, dar de a ni se înrăci inima, a ne omorî cumva emoțional și nu e vorba despre asta. >> Nu, nici de îndepărtare, nici de anestezie nu e vorba. Uite, îmi vine în minte acum e un exemplu extraordinar. Nu știu dacă ați văzut pe

online media, există un grup de 20 de călugări budiști în state care au plecat și au luat de la sud vest la nord est toată țara la picior. Fac 2600 de mile eiși împreună cu câinele lor Așoca. 20 de oameni care reușesc printr o stare de calm binevoitor și subliniez asta, calm, binevoitor, să miște comunități de sute de mii de oameni. Da. Deja eu i am văzut de când aveau 1000 și ceva de like uri la o postare. Acum au ajuns la 600 de like uri la o postare. Asta spune mult și poți să vezi

reacțiile oamenilor care merg în urma lor kilometri întregi. Marșul lor pentru pace. Paradoxal, într o Americă foarte Interesată de conflicte și de confiscări de toate felurile și atunci te uiți dedesubt și când îi vezi așa de fericiți, ei merg, primesc de mâncare. Ei prim Ce primesc, aia mănâncă, nu au venituri. Da. Și se roagă pentru pace mergând. Este unul care are 70 de ani acolo este și dacă l vezi cum merge, deci mie mi e rușine de condiția mea fizică față de ăla. sunt extraordinari. Deci detașarea conține o formă de mobilizare. Acolo Voiam să ajung

cu exemplul ăsta lung și în momentul în care tu continui să faci niște lucruri în care crezi, pentru care ai aspirație, dar pe care le faci desprinzându te de recunoaștere socială, etichete de succes, recompense, satisfacții de orice fel că vrei să te simți sătul sau să te simți satisfăcut sau ce vrei tu. Atunci cred că putem să vorbim de o formă, hai să zicem sănătoasă de detașare. >> Ăă, vreau să profităm de tine ca și ghid în Catandu, pentru că probabil nu foarte mulți dintre noi vom ajunge vreodată acolo. >> Eu vă doresc să ajungeți.

>> Ai fost de multe ori acolo. >> Mă duc în fiecare an. Și mă interesează foarte mult chiar și din perspectiva, hai să spunem a unui latin, a unui balcanic, a unui creștin care ajunge într o capitală Axis Mundi Acolo că e în munte unde unii spală cadavrele în râu și și mențin tradiția hindusă veche de mii de ani. Alții stau într o meditație profundă și învârt se roagă mănăstire. >> Ă >> învârt roțile de rugăciun >> roțile de rugăciune. Alți pelerini din toată lumea vin și așteaptă probabil, nu știu, trecerea lui Dalil Lama pe

acolo. E o atmosferă foarte eclectică așa și foarte mixtă din punct de vedere Spiritual și totuși toată lumea care s a întors de acolo, indiferent de doctrină sau de credință, a venit cu pace lăuntrică. pe care a dobândit o cumva acolo. >> Și cum se obține asta? Pentru că noi o să intrăm într o >> perioadă geopolitică și nu doar foarte >> tensionată și foarte imprevizibilă și care se va schimba atât de rapid încât ne va bulversa cumva pe toți scoțându ne tocmai din această pace lăuntrică de Care avem nevoie. Știi că noi, oamenii mari,

ca și copii, nu învățăm din ce ni se spune, învățăm din ce ni se arată. Și cel mai mare profesor este poporul nepalez. la origine o grămadă de triburi care s au adunat acolo în Valea Catmandâului care au fuzionat într un stat care încă are probleme din punct de vedere politic cu guverne corupte, cu sărăcie extremă și așa mai departe, dar care trăiește fundamental așezat pe această axă a Bunei voințe și mă opresc la cuvântul bună voință, dar format din două bucăți. ință de bine, să vrei să i fie bine celuilalt. De fapt, asta este

una din cele așa se numesc, cele patru nemăsurabile. Patru atribute extraordinare alături de compasiune și încă două, să ai capacitatea să te bucuri pentru binele celuilalt. Și pentru noi care venim dintr o țară în care filonul principal este capra Vecinului, >> moartea. Moartea caprei vec, >> așa. Asta este aproape paradoxal. Deci tu dacă te oprești în mijlocul străzii și te uiți în dreapta și în stânga, nu se nu se poate să nu vină doi trei mărunței de ăștia care îți ajung până aici și care te întreabă ești bine? Ai nevoie de ceva? Te ai pierdut?

Aproape toți vorbesc engleza. Sunt vai de ei cum sunt îmbrăcați și încălțați. Se vede că n au bani. Străzile sunt praf. Magazinele sunt niște dughene nenorocite la care vitrina este ușa de metal care se ridică de dimineață, ușa de zinc. Dar la 6:00 dimineața își fac ordine în fața provăliei. E o economie pulverizată în care vine cineva din munte cu poala de roșioare atâta să le vândă pe marginea trotuarului, dar absolut toți ăștia sunt mobilizați de această bună voință. Una din cele mai mari lecții pe care le am Primit acolo a fost de la un

șofer de taxi care ne a explicat filozofia de viață bazată pe principii budiste. Nevastă sa e hindusă. Apropo, și ne a explicat cum trebuie să ți respecți perechea și cum trebuie s o iubești și așa mai departe. Erai într un taxi care te duce apropo de straturile Catmandului, mai este unul hipi pentru că în anii '70 Catmandu a Fost capitală hipi. Despre el scrie Paolo Coelion, cartea omonimă. Eu și tradiții pe care n o cunosc aproape deloc și poate ne ai spus tu ceva despre newar. >> E unul din triburi newarii. >> Ei sunt cei

mai vechi locuitori acolo sau cum s au este una dintre dintre hai să zicem unul dintre triburile principale din Valea Catanduului care au, mă rog, sunt mici diferențe de tradiții de la unul la altul. Da, hai să Vorbim de ăștia care cară lucruri pe munte. Da, nu. Și în toată tot acest zoom zet, că bănuiesc așa cu ochii minții, dacă ne ducem acuma acolo, vedem că e o zumzăială. Sunt șofer, >> sunt șoferi de taxi, sunt ritualurile funerare cu spălatul morților. Sunt ăia care vând roșii de >> Nu i spală, doar îi ard. >> Da.

împachetează într o cârpă portocalie și ard pe malul unui râu sacru, după Care cenușa se aruncă acolo. >> Foodul în care unii vând pe frunză tot felul de mâncăruri de foc și bacteriile de ele, dar totuși nu se îmbolnăvește nimeni, ceea ce este interesant. Ei, în toată nebunia asta, că e o nebunie ca un zoomze de din astea, totuși atmosfera lăuntrică este de pace, este de liniște și cum se poate obține ea în în ciuda faptului că sunt atât de multe culturi, atât de multe tradiții, atât de multă mupție Instituțională în zonă, >> categoric >>

atât de multă sărăcie și totuși în ciuda tuturor acestora, acolo plutește o pace pace pe care o resimt cu toții, indiferent în ce colț al lumii vin. >> Cred că este și o chestie de formare. Între în timp m am împrietenit cu administratorul mănăstirii la care mergem și de vreo doi ani ne invită la el în casă la o cină Și intri într o casă de tibetani care, mă rog e noroc, sunt o familie, el lucrează ca administrator la mănăstire, ea are un salon de coafură. Bine, un salon de coafură în Catmandu are altă definiție

decât un salon de coafură din București, dar sunt niște oameni norocoși din punctul ăsta de vedere și când intri în casă, camera care este drept în față e o cameră în care nu locuiește nimeni și în care este altarul. Deci orice ar fi ei că sunt au credințe tribale, că sunt animiști, că sunt budiști, că sunt hinduși, că sunt creștini, că mai sunt și creștini pe acolo, sunt câteva biserici că au încercat misionarii să și facă treaba și pe acolo. M Există o axă spirituală importantă. Deci eu i am adus, îmi aduc aminte când am

fost prima dată la acest administrator, ne am dus cu flori pentru doamna și un tort că are doi copii. Deci primul șoc a fost că florile le a luat Doamna și le a pus direct la altar. Da, acolo e locul florilor. Și al doilea șoc a fost că el nu știa să taie tortul pentru că nu văzuseră. Tortul era la un preț inaccesibil pentru bugetul unui nepales tibic. Și atunci intrăm în celebra paradigmă care e universală tuturor religiilor și anume că în sărăcia materială îi rumpe bogăția spirituală și că invers, unde e Prea multă bogăție

materială se estompează spiritualitatea. Nu cred că are legătură neapărat cu sărăcie sau cu bogăție, ci cu atașamentul față de pofte și nevoia de satisfacție. În centrul mandalelor budiste sunt trei animale: șarpele, porcul și cocoșul. Unul simbolizează trufia, unul simbolizează ignoranța și unul simbolizează atașamentele astea față de plăcerile cărnii, să le zic. Și iarăși, Dacă ne uităm în toate tradițiile, ți se spune, bă, dar postește, dar pune distanță între ceea ce dorești și momentul în care se întâmplă ca să te antrenezi. În septembrie am fost în Ghiobecli TP și am avut șansa să mă întâlnesc acolo

în sud estul Turciei cu într o școală musulmană cu tot consiliul profes profes profesoral care erau mahomedani suni de ăia straight forward și discutam despre furie și directorul școlii a zis: Păi de Aia e important Ramadanul și de asta s importante posturile în general pentru că te învață răbdarea. Deci nu neapărat că să poți să ai bani și îmi vine în minte Steve Jobs. >> O sigur >> Da. Deci poți să ai bani, dar important este cum te raportezi tu la lumea asta materială și care i prioritatea ta de nevoi. Că dacă nevoia mea este

să mănânc până nu mai pot, să am o mașină cu nu știu ce etichetă pe ea și să fac Sex în fiecare zi, atunci aș putea să fiu foarte bine și un porc, pentru că pot fi transportat cu un camion de lux până la abator. >> Da. Nu, eu eu puneam întrebarea asta paradoxul bogăției și a sărăciei spirituale și materiale, pentru că a fost o perioadă de mare eferență spirituală când Europa era săracă și când hai să zicem nu de negura Evului Mediu, Dar de perioada de fervoară religioasă în care oamenii nu erau încântați, super

încântați de aspectele lumii materiale și de când Orientul era într o opulență și uite de exemplu când Bizanțul atinsese cele mai înalte rafinamente culinare se și prăbușeau din punct de vedere spiritual. Și acuma avem asta un Orient cum e India, cum e Tibetul, cum e Nepalul care nu traversează un confort material. >> Exact. a fost focusul acolo unde nu Trebuie >> și unde se păstrează nucleul spiritual efervescent și viu și uite ne ducem chiar și în lumea noastră românească prosperă și bogată și vedem că din păcate latura asta spirituală a noastră s a estompat destul

de mult. Adică pe măsură ce am avansat în confortul material ne am pierdut cumva abilitățile de a vedea dincolo de materie. >> Da, dar mai e ceva. Eu zic că nici nu mai știm să mai citim cele trei 10 Porunci. Adică arată mi pe cineva care trăiește în spiritul lor. Nu să le respecte adliteram, dar efectiv să să se țină de ele, să fie din asta, să facă din asta o filozofie de viață. Pe când dacă te uiți la budiști, ei au o chestie echivalentă care se numește Dharma și care e o un sistem de

reguli pentru a trăi frumos, fără să i faci rău celuilalt, făcându ți bine și ție și într o formă de smerenie care în Occident a cam dispărut. Considerăm că ni se cuvine totul și văd asta de foarte multe ori când plec ori în junglă, ori în Catmandu cu grupuri de oameni în retreat. considerăm că ni se cuvine. Bun. Hai să folosim eufemistic termenul ăsta de secret, că e secretul înțelepciunii. E și un clu, un hook de marketing ăsta cu secretele din Catmandu, dar fiind de atâtea ori acolo și întâlnind te cu atâtea culturi diferite, oameni

Diferiți, perspective diferite și hinduse și budiste și ăă a celorlalți pelerini cu care te ai întâlnit pe acolo, care ar fi așa că ai vorbit de decalog, care ar fi alea 10 principii sănătoase din mixtura asta indus o budisto specifice cadmandului pentru un program al fiecăruia dintre noi de liniște, de pașe, de coabitare armonioasă cu vecinul, cu aproapele, cu semenul, de a nu ne mai călca pe bombeu cu atâta Plăcere, de a nu ne mai urâ și a scrâjnit din dinți, doar că nu suntem de acord cu celălalt. >> Sunt mai multe etaje. Deci dacă

mă uit la 10 porunci, ei au cinci. Se numește pancia sila, care seamănă foarte tare cu ale noastre. să nu ucizi, să nu iei ceea ce nu ți a fost oferit. Asta e definiția furtului, >> să nu iei ceea ce nu ți a fost oferit. >> Să ai grijă cum folosești cuvântul Pentru că mintea, vorba și fapta și la ei sunt cele trei elemente care se numesc cele trei porți karmice. Astea îți deschid sau îți închid ușile karmei. Să nu ți bați joc de corpul tău, să nu l otrăvești. să da, să nu l droghezi

și așa. Și apropo de droguri, al cincilea este să nu iei lucruri care îți afectează limpezimea mentală. Îi pun foarte mult accent pe mintea ascuțită, analitică, >> prezentă, cum am spune noi. >> Da. Și vreau să spun că am avut situații, îmi aduc aminte, eram în mănăstire și problemă de business. Încă lucram în corporație și m am înnegurat toată. că nu știam pe unde să scot cămașa. Primisem mesaj și m a întrebat un călugăr din ăsta care toată viața lui citise numai sutre. Dar ce s a întâmplat? Zic e o chestie de business. Zice, dar

spune mi și explic. Jur că a venit cu o soluție mai bună decât a mea. >> Avea mintea >> Avea o minte antrenată. Și la în secolul 11 a existat un lama foarte celebru care a scris opt versete pentru antrenamentul minții. E o lectură pe care o recomand tuturor pentru că este un manual de bune practici. E foarte interesant că ei fac un fel de psihologie comportamentală. Deci îți dau de făcut niște chestii care aparent nu au legătură cu ce subiect ai tu de tratat sau ce obiectiv personal Ai, dar practicând acele comportamente ajungi să

intri în stări care îți oferă claritate, abilitate strategică, inovație, creativitate și lista poate să continue. Zi ne ingredientele. >> Ingredientele sunt cu numere, deci sunt cele patru nemăsurabile despre care vă vorbeam și mai devreme. Sunt cele șase perfecțiuni, șase paramitas se mai numesc, începând cu Generozitatea, efortul cum se cheamă? diligent, adică efortul susținut, moralitatea, compasiunea, meditația și înțelepciunea înțeleasă în sensul de a face o radiografie crudă, nemiloasă, tăioasă aproape a realității. Dalai Lama spunea să nu credeți nimic din ceea ce vi se spune dacă nu stă în picioare în fața judecății voastre Critice. Deci mintea

trează alertă și funcțională este un instrument de cernere a realității de iluzoriu. Cam asta ar fi. >> M toate sunt niște principii revoluționare antisistem pentru că până la urmă dacă luăm sistemele politice toate că de dreapta că de stânga, toate sunt niște programe iluzorice. Toate îți promit un rai care nu se va concretiza niciodată. Toate își doresc un cetățean Turmentat, nu vorba lui Caragiale, >> un cetățean supus, obedient, >> așa și turmentat mental, care să nu înțeleagă foarte bine ce se întâmplă în jur. >> Și atunce miracolul ăsta de la Kazmandu este că acolo sunt

niște cetățeni, dar care nu cred că pot fi guvernați din perspectivă politică. >> Uită te ce s a întâmplat de curând. >> Probabil sunt și așa de răvășit. >> De curent s a întâmplat o chestie. Deci Vă povesteam de aceste guverne care au furat inclusiv banii de reconstrucție pe care i au primit după marele cutremur de acum vreo 10 ani și ăă cercurile corupte care au deținut aceste fonduri firește că au dat naștere unor beizadele. Beizadelele s au expus pe Facebook și avem de a face în mod paradoxal cu un popor care are un digital

literacy uriaș. Deci toți au telefoane mobile. Foarte puțin costă netul și toate lucrurile astea. Deci dacă îți iei un Sim de Nepal cheltuiești incredibil de puțin. Și toată lumea este conectată, este online. Și au fost aceste beizadele care au început cu genții, denumirea unui mare concern de lux, nu știu care și așa mai departe, mașini. >> Și ce s a întâmplat? S a întâmplat răscoală, s a dat foc la palat, la același palat de unde l au alungat pe rege înainte să ajung eu prima dată. Deci atunci au fost mișcările maoiste care au gonit regele

și s a instaurat o democrație de șanț proletar, >> tip cine trage, de unde trage și cine se îngrașă mai bine din banii pe care îi furăm. pe scurt >> și atunce ca să ne putem însuși un pic din înțelepciunea asta imuabilă din Cadmandu ă e prima așa virtute pe care ar trebui s O avem să fim detașați de lucrurile materiale, dar să nu fim reci față de cei din jur și de tot ce se întâmplă ca emoție în jurul nostru. să nu te atragă foarte tare lucrurile și să nu ai aversiune față foarte mare

față de lucrurile. Primul punct ăsta de echilibru și hai să vorbim un pic de programare și de desprogramare pentru că una poate mari dintre marile abilități și budiste și hinduse și nu numai și creștine până La urmă dacă practicăm corect treaba asta este să ne dezrobim de tot felul de patimi și de impresii care până la urmă sunt iluzorii. Adică ele fac parte din Maia, fac parte din marea iluzie >> și temeinicia unei credințe spirituale este că la capătul ei te așteaptă adevărul și nu iluzia, nu minciuna frumoasă, frumos împachetată. Da. Eliberarea, >> eliberare Eu

sunt calea, adevărul și viața. Astea sunt Și calea și adevărul și viața sunt același lucru. >> I spus se spune că Iisus a fost străinuit în zonă. Deci în perioada aia între 12 și 30 și ceva de ani când el a dispărut, se pare că ar fi fost undeva în zonă și de altfel unul din maeștrii cu care am lucrat ă care nu mai este printre noi a și care avea un doctorat în religii comparate luat la Universitatea din New Delhi ă ne explica ă rădăcina comună a Creștinismului și budismului. Deci sunt două religii care

sunt fondate pe o emoție super importantă, compasiunea. >> Budismul fiind cu vreo 500 de ani mai vechi decât creștinismul. >> Da, dar Filonul e același. Vorbește despre iubire, despre compasiune. Deci nu este, hai să zicem, devoțional cum este Islamul, care ți îți spune o formă foarte rigidă de practică a credinței, ca din formă să ajungi în fund. Aș zice că și budismul și creștinismul se bazează dacă le practici corect pe un sentiment. Iubirea de aproape, compasiunea și sora lor mai mică și super importantă de care tot vorbesc este această bună voință. Băi, să vrei să

i fie bine ăuilalt. >> Da. și amândouă. Practic, acea smerenie autentică de a te așeza la locul tău fără să ți impui sau să accepți alt statut decât cel pe care l ai cu Adevărat. Adică nici arogă niciodată nu și l arogă. Nimeni nu și arogă statutul. Statutul este conferit de ceilalți și dacă este un mare maestru îl îl acceptă cu grație. Dar Dalai Lama iarăși că mi vine în minte l am auzit de nenumărate ori spunând jenat că oamenii erau extraordinar de elogioși la adresa lui. Eu sunt un simplu călugăr. Eu sunt un simplu

călugăr. Da, mă rog, conform taziei tibetane, Care are multe vieți conștiente la activ, dar care rămâne totuși în aceeași straie și >> da, el e al 14 lea >> cu aceeași dietă și cu aceeași modestie. De altfel se vorbește despre acești tulcu și am avut ocazia să cunosc unul dintre ei direct în afară de Dalai Lama, maestru cu care lucrăm în mănăstire unde ne ducem aici este un Tulcu, un maestru reîncarnat care a fost recunoscut ca reîncarnare a Unei forme precedente de existență. Dar am avut o experiență paradoxală într o mănăstire din munți cu un

puști de nouă ani. Un puști de nouă ani. Sunt prietenă cu un călugăr din zonă pe care îl vizitez când mă duc pe acolo. Știi cum e, că ți faci niște contacte aleatoare care pe urmă devin permanente. Și a zis: „Dar nu vreți să l întâlniți pe Rimpoce?" Zic, bă, dar vreau să l Întâlnim pe Rimpoci și mă aștept. Amam ăștia rimpocii sunt niște super băieți care au niște studii, niște examene. Sunt considerați, cum să spun, treapta superioară față de un lama. Și apare ăsta micul de nouă ani, măi, dar ce se simțea în jurul

lui îți impunea respect, îți venea să te înclini. Se așează cu o liniște foarte mare într un fotoliu puțin mai înalt decât al nostru. Dar noi eram toți așezați frumos turcește în jurul lui și La nouă ani radia o centrare și un pace și un calm cum nu poți să ți închipui. Și însoțitorul lui, care era și instructorul lui, ne povestește cum l au găsit, că e o tradiție întreagă pe care dacă vreți s o vedeți, puteți să vedeți filmul Cundun. E o tradiție prin care maestrul lasă ucenicilor lui indicii despre unde se va renaște

și după ce moare ăștia pleacă și l caută și uneori îl găsesc, alteori Durează. Și ăsta mic era în India. L au găsit în India și l au găsit, l au adus la mănăstire, dar nu l au pus în camera în care stăduser reîncarnarea precedentă. Făcuseră o cameră nouă. și s a uitat așa, avea trei ani și a zis: „Nu i asta camera mea, dar care i camera ta?" Și s a dus și le a arătat camera în care stătus reîncarnarea precedentă. Deci un copil de trei ani să Facă chestia asta este ceva incredibil și

se spune că recunosc obiectele care i au aparținut răposatului și așa mai departe. Sunt o grămadă de ritualuri care sunt legate de recunoașterea unui tulcu, unui maestru reîncarnat. Deci intri într o zonă care este de Harry Potterală. Nici nu știu cum să i spun. Hai să vorbim un pic de debrifarea asta de care avem nevoie cu toții pentru că chiar așa a și început emisiunea. Tu ai Spus că poate cel mai inutil și complicat program care ne va încurca dacă nu reușim să Exact. este această înhămare a noastră la un jug pe care ni l

punem singuri, că nu există în realitate nicio obligativitate care ar contrazice de fapt libertatea. Până la urmă dacă avem cu toții dreptul de a alege și daul și nu și susul și josul și mântuirea, dar și rătăcirea, că e parte Din libertatea noastră. De ce ne înjugăm la tot felul de proiecte care nu duc nicăieri? Pentru că suntem programați social, suntem dresați. >> Ei, și cum putem să ne dezobișnuim de treaba asta? >> Îl citesc pe Ioda. You must unlearn what you have learned. Trebuie să te dezveți de ceea ce ai învățat. Da. Războiul stelelor,

episodul Imperiul contraatacă, >> atunci când Ioda al trei nuia pe luc. Deci ai nevoie să te dezveți de niște Lucruri și primul lucru este ăsta cu multitaskingul continuu. Și atunci ce vine din partea ailală? O formă de atenție, prezență. E foarte la modă curentul de mindfulness care este vechi de când lumea a fost reinventat sub acest nume și a dus în occident. Dar să fii aice, să fii Da. să Eu simt acuma catifeaua de la fotoliul ăsta. Cum se simte piciorul în cizma asta? Cum se simt hainele pe mine? Care i temperatura din încăpere? Și

când fac toate Lucrurile astea, eu nu mai pot să mă gândesc la nimic. În actorie se numește dicteu. E un procedeu pe care îl înveți în anul întâi ca să poți să încarnezi orice fel de personaj cu care te vei confrunta în cariera de actor. Tu trebuie în mod absolut asumat din primul an de facultate să intri în acest dicteu care asta te te focusează pe prezent. Ce aud, >> ce miros, ce simt, ce emoții am acuma, cât îmi e de frig, ce văd cu vederea Periferică. Dar ce și abia când ajungi să ți centrezi

toată concentrarea pe banalul ăsta imediat care ține de tine, abia după aceea poți să începi să cunoști cum să îmbraci și să construiești orice fel de ști de ce se întâmplă asta? Pentru că din punct de vedere neuroștiință, simțurile au prioritate față de alte procese cerebrale. Deci eu vă jur că dacă o să faceți un exercițiu și o să vă întrebați acuma ce miros simt în jurul Meu, dar ce temperatură are aerul, dar cum se simt hainele pe pielea mea, >> n o să puteți să vă gândiți la nimic altceva. Deci chestia asta îți face

gol în cap. Deci e un prim exercițiu de disciplinare a gândurilor haotice care ne a minții discurs cum se cheamă. >> Da, că asta este mintea discursivă. Mintea tot timpul mi mie mi mie ea îți spune acolo îți șoptește ceva la ureche. Tot timpul tibetanii îi spun monkey mind, mintea de maimuță pentru că te Trage în toate părțile cu tot felul de stimul cu tot felul de informații. Cu aoleu, n am plătit factura asta, dar ce mă fac mâine că trebuie să pregătesc nu știu ce? Dar alaltă ier am fost o proastă și așa mai

departe. Deci asta îți face. Îți face continuu chestia asta gând după gând după gând după gând. Și după ce ai reușit să faci treaba asta care începe să te învețe să te aduni de fapt în prezent, poți să treci la următorul pas care este meditația. Dar și acolo îți trebuie un profesor. Nu se poate face oricum. Trebuie să te învețe cineva cum să mediteze. >> Absolut. Și ai să ai surpriza dacă începi să meditezi că începi să se creeze spații în minte la început de câteva secunde între gânduri. Paradoxal că mintea nu mai zice nimic

și după aia se fac 15 secunde și pe urmă se fac 30 de secunde și pe urmă se fac Cinci minute și pe urmă se fac 11 ore în care nu te mai gândești la nimic. fabulos că această cale a liniștirii minții e baza creștinismului ortodox. Se numește isih. Liniștea minții, liniștirea minții. >> Știi că Dal Lama, singurul lucru pe care ne a întrebat, a zis că el nu știe mare lucru despre România și a zis: „Știu doar să despre Ceaușescu, dar mi e rușine să discut acest subiect. CD am auzit că există o chestie

specială pe Care o fac călugării creștini, o meditație a inimii, a zis el. >> Da. Păi, asta e. Rugăciunea e nimic care presupune două antrenamente fundamentale, dar care derivă unul din altul. >> Liniștirea minții >> și împăcarea inimii. >> Da, >> dar inima nu se poate împăca pân dacă mintea nu e >> și asta i procedeul. Adică e și e în Toate tradițiile chestia asta. Adică, hai să fim atenți la instinctivitate și la animalitatea din noi ca s o transmutăm cumva într un plan superior care e mintea și rațiunea și gândirea și întrebarea, retorica și

dialectica. Dar după ce am ajuns aici, hai să liniștim toată această nebunie a dialecticii minții ca să putem aduce exact ceea ce are nevoie orice om, pacea sufletească. >> De acord cu tine? Și ca să mă întorc în La întrebarea ta, ăă un lucru pe care îi unește pe nepalezii pe care i am văzut e o formă de practică. Mănăstirea noastră este la foarte mică distanță de unul din principalele locuri de pelerinaj budiste, care este o construcție circulară, se numește Budha Stupai, cât circul de stat și care se înconjoară ritual de trei ori și dimineața

și seara, în special înainte de serviciu și după serviciu, poți să vezi o grămadă de lume care umblă cu Șirgul de mătăni în mână și și spune rugăciunile în timp ce circumambulează stupa. Acest proces se numește cora. Și am stat să mă gândesc ce fac nebunii ăștia care tot dau ture la stupă, că se spune că dacă ai dat de trei ori ture la stupă ți se împlinește o dorință. Bine, dar chiar așa în fiecare zi. Și după aia mi am dat seama că ăsta este ca o scoatere din priză. Deci el s a dat

jos din tot fluxul ăla mental cotidian care îl îneacă cu n am bani, trebuie să Gătesc, copilul e bolnav, tata nu știu ce face, ăla de la serviciu mă chinuie etca etca și el nu mai face nimic altceva decât să și numere boabele de pe mala și să și spună mantrele în timp ce se învârte de trei ori în jurul acestei construcții uriașe. Pac, decuplare. >> Da. Bun. Deci asta e o primă lecție care de fapt e și la îndemâna noastră, dar uităm de fiecare dată. E să ne decuplăm măcar o dată de două ori

Pe zi de prin comutatorul ăsta >> a prezenței și a absenței din aici și acum >> pentru a ne putea centra un pic. >> Și pentru cei cu care lucrez e un exercițiu foarte simplu. Îți iei telefonul mobil și îți pui o dată în zi pentru început. Și după aia puteți să vă jucați, să vă puneți de mai multe ori pe zi. Un reminder care să ți apară pe ecranul telefonului, că suntem tot Timpul cu mizeria asta lângă noi și care zice: "Cum mă simt acum?" Semnul întrebării. Și ăla este triggerul care să ți aducă

aminte, să te întorci la tine și să vezi cum te simți tu acuma. Nu la ce te gândești, nu la ce ți se întâmplă, ci la cum te simți și ai venit imediat ca oceanul înapoi în matcă la reflux. Și altă concluzie foarte frumoasă pe care o desprind discuția cu tine, pornind de la Star Wars, bineînțeles, că E foarte important înainte să învățăm lucrurile noi și folositoare și concepte cu care să putem opera trebuie să ne dezbărăm, să ne golim și să ne dezvățăm de alea vechi >> care și au atins limita de competențe. Pentru

că uite noi și intrăm acuma din 2026, am tot discutat, știe toată lumea deja cel puțin cei care ne privesc sunt familiarizați cu și cu numerologia și cu astrologia și cu perspectivele astea geop >> intrăm într o cumva și s a văzut asta de pe 3 ianuarie cum se schimbă ordinea mondială așa din două tre >> stai că încă suntem în șarpe încă se decojesc niște lucruri. Mai avem până în 10 februarie. Ne așteaptă o lume nouă, ceea ce i firesc. în spirala istoriei, totul e vechi și nouă toate. Ă, dar noi ca să putem

să ne adaptăm acestui șuvoi de energii noi și de emoții noi și de informații cu care va trebui să operăm, trebuie să descărcăm un pic softul Vechi, adică trebuie să avem spațiu. >> Iar spațiul nostru mental, din păcate, e încă ocupat cu tot felul de prosteli. Unele din Evul Mediu, altele din secolul luminilor, multe din perioada material dialectică comunistoidă >> și cu TikTok și cu Instagram n avem loc. Adică noi trebuie să facem în recycle beans să facem un pic de curățenie acolo pe spațiul de stocare pentru că nu mai încape. >> Și asta cum

am putea s o facem Armonios și fără durere? Că oamenilor le e foarte greu să se despartă de obișnuințele lor. Uite cât de greu se lasă unul de fumat. Cât de greu se lasă unul de mâncat aiurea, cât de greu se lasă unul de înjurat sau de boscorodit. Adică astea sunt niște inerții aproape imposibile dacă n ai o o taină, un secret, o rețetă, >> o formă de atenție, >> o metodă. Ajută ne cu câteva metode. >> Eu cred că primul lucru este să îți dai seama că nu trebuie să ți iasă perfect din prima.

Să încetezi să fii perfect din prima. Da. Și contează mai mult dacă în loc de 20 de țigări ai fumat astăzi 12. și mâine 10. Dau niște exemple aleatorii. Da, deci să începi să pui focus pe problemă și să începi să lucrezi cu ea pentru că nimic nu se schimbă peste noaptea. E lucruri care s au construit în zeci de ani de viață, Obiceiuri, tipare de gândire, dependențe și așa mai departe. Și atunci ce mai poți să faci? De exemplu, dacă dau un exemplu, înjuri, e cineva lângă tine la birou, pune l să tragă o

linie pe un postit de fiecare dată când înjuri și la sfârșitul zilei să ți arate postitul. Și dacă ai 20, propune ți că mâine o să ai cu două mai puțin, pentru că dintr o dată e foarte greu să faci lucrurile. Dar dacă începi să ai focus pe o chestie, nu pe 70, nu pe 70. E o carte iarăși foarte bună care îmi vine în minte apropo de asta și care se numește Atomic Habits, care te învață să te concentrezi pe obiceiurile mici. L ai luat pe unul, l ai reprogramat. Treci la următorul, că ai

o viață întreagă. timp înainte, nu o să te calce mașina, nu faci parte din minoritatea aia nenorocită. Deci ai tot timpul să poți să lucrezi una câte una La toate aceste obiceiuri. Trei săptămâni, o lună de focus și la fel cu ce vrei să obții. Eu vă dau un exemplu. Într unul din drumurile în Catmandu, cu două luni înainte de plecare, am avut un vis foarte ciudat. M am visat rasă în cap și îmbrăcată în veșmântul vișiniu de călugăr și foarte fericită. M am M a tulburat visul. Am ajuns la Catmandu, m am întâlnit cu

maestru și zic: „Maestre, ai două minute că vreau să te întreb ceva. Mă ardea Rău. I am povestit. Visul a început să râdă cu toți dinții lui impecabil de albi. Tibetanii care nu mănâncă deloc carne și dulciuri au o dantoră perfectă. Și a zis Andreea: "Nu trebuie să te retragi din lume." Zic: „Dar ce să fac?" Zice: „Practică Bodicita". Bodicita în traducere ăă hai să zicem liberă ar fi conștiința iluminării. Sunt șase comportamente care te duc Către acest tip de conștiință. Șase comportamente. Zic gata, îmi iau câte unul pe lună și mi am luat focus

de câte o lună pe unul din ele. Generozitate, moralitate, strădanie și așa mai departe. După șase luni m am oprit, m am uitat în urmă și am zis încă o dată și le am mai luat încă o dată șase luni. A doua oară mi a ieșit mult mai bine. Și pot să spun că din 2000 9 de când l am întâlnit pe Dalai Lama îmi tot găsesc itemi din ăștia la care să simt nevoia să lucrez și lucrez și îmi pun o imagine pe telefon ca să mi aduc aminte de itemul la care lucrez. una

pe ecranul de la laptop ca să mi aduc aminte de itemul la care lucrez și în momentul în care sunt mulțumită de progres trec la următorul item. Atâta e de simplu. Poate pentru orientali e un pic mai Simplu pentru că ei au în tradiția lor milenară și arta ceaiului și focusarea asta din artele marțiale pe câte o poziție de ăsta e zile și concentrare occidental nouă cel puțin ne lipsește un pic disciplina asta a organizării și a gândului și a >> mișcării fizice și a >> și atunci noi spuneai tu de axa asta care e

aceeași până la urmă între intenție, gând, rostire, acțiune, toate ar trebui să fie pe același irag de Mărgele noi. >> Păi, așa e definiția autenticității, nu? >> Da. >> Că nu ești autentic dacă dacă ceea ce gândești cu ceea ce spui și ceea ce faci sunt în linie. >> Dar presupunând că tu știi foarte bine că suntem parte din lumi diferite. La noi aici e schizoidală treaba. Adică unii au o intenție pe care nici n o duc la bun sfârșit în gând că se gândul pleacă în altă parte. spun că stau, dar Pleacă. Acțiunea e

incoerentă pentru că n are un focus. >> Foarte bine să facă asta. Treaba mea nu este să lucrez cu ei. Treaba mea este să lucrez cu mine. Dar >> te schimbi pe tine și ai să vezi cum se schimbă realitatea din experiența ta personală când ți ai dat seama prima dată când ai ajuns în Catmandu sau prima dată când ai intrat în experiența practică a lucrului ă cu călugării din gompaul tău de acolo ă Ce ți a fost cel mai greu să realizezi sau sau în >> cel mai greu mi a fost să stau trei

ore nemișcată în poziție de meditație >> din cauza gândurilor sau din cauza cauza minții care î făcea. Deci începea și deci mă mânca nu știu unde, mă durea nu știu unde, îmi veneau tot fel de chestii în cap. Deci și stăteam acolo frumos, ceremonia durează trei ore. Tu nu citești, că nu poți să citești în tibetană. Da, eu încă mă străduiesc să Învăț tibetan, am ajuns la performanța de a citi. Dar n aș putea să citesc viteza cu care recită isutrele și Stai acolo, trebuie să stai cuminte. Da. N ai voie să întinzi picioarele, că

dacă întinzi picioarele către altar este o formă de lipsă de respect față de Buddha și alte trăznăi de felul ăsta. Nu poți să stai fără un șal pe tine, că dacă ești femeie ar trebui să fii în fustă, dacă ești în pantalon trebuie să pui Ceva cu care să te acoperi și așa mai departe. Și atunci e o rigoare care aproape că seamănă cu ceea ce se întâmplă în templele Zen, în care dacă îți pierzi poziția vine maestrul și ți trage o bâtă de bambus pe spate. Deci asta mi a fost cel mai greu. După

care mi a fost foarte greu să înțeleg concepte de tipul inspir suferința celorlalți și expiri iubire în loc. Adică de ce aș inspira eu? De ce să iau Eu gunoiul de la ceilalți? Ce să fac eu cu el? Deci ăsta a fost primul gând occidental, după care am înțeles că ai o mecanică alchimică undeva aici în inimă care îți permite să transmuți gunoiul ăla. Da, asta după multă practică. Întâia a fost practica și după aia a fost realizarea. Și s multe lucruri care ți se paradoxale. De ce trebuie să stau tot timpul mai jos decât

maestru? Că și ăsta se duce dimineața la toaletă. Da, e important să înțelegem neurosincronicitatea asta pentru că noi de obicei avem senzația că dacă am citit o carte despre un domeniu, gata, l am înțeles, nu trebuie să l mai și practicăm. Adică eu cred că occidentalilor le lipsește focusarea pe dimensiunea practică. >> De acord. Și ăsta e unul din motivele pentru care mă duc acolo și târăc încăpățânare oameni după mine. Uite acuma în martie plec din nou și iau încă Un grup după mine ca să facem practic toate lucrurile astea care sunt stipulate principial. Și

practică înseamnă de dimineață de când ne am trezit și ne am văzut la breakfast până seara când ne culcăm. Adică tot ceea ce faci face parte din conceptul de comportamente care te reprogramează mental. tot ceea ce faci și cum te urci într o mașină și cu câtă amabilitate îi zâmbești unui șofer care este băt în cap Și nu înțelege ce vrei să i spui și cu câtă răbdare aștepți când maestrul îți întârzie o jumătate de oră că m a promis că vine la fix și vine la și jumate că a avut altceva și cu câtă

recunoștință primești mâncarea chiar dacă nu este pe gustul tău sau în unele cazuri ni s a servit în biserică în templu în timpul ceremoniei o ofrandă de mâncare era atât de iute și m am uitat la ei și am zis: „Ne au dat o, trebuie să mâncăm". Ne curgeau Lacrimile pe obraj, au venit călugării, ne au adus apă, râdeau de noi, dar a mâncat o. >> Dar uite, din perspectiva asta, care e aceeași și cu cea creștină, nu este viața o școală a desăvârșirii? spunea Iisus: "Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru este." Toate >> dacă o

trăiești conștient, >> dar toate provocările astea prin care ne trece viața nu fac parte dintr un program subtil, Poate e mai greu de înțeles de la început de a ne desăvârși. Ba da, dar trebuie să te așezi. Or este trebuie să te așezi în cele trei litere după ce ți se întâmplă o chestie și să te întrebit. Viața te va duce acolo, te va duceți de aici >> armonios dacă ești și tu dispus să curci odată cu viața sau te va lua cu forța și te va trânti acolo și te va durea puțin, dar tot

la desăvârșire vei ajunge. De asta Pe mine când m a întrebat maestrul meu de acupunctură de ce zâmbește Buddha și n am știut să i răspund, m am gândit, m a lăsat un an, mi a zis de ce zâmbește Buddha mă mă gândeam, dar Geoconda de ce zâmbești? Adică aia aveam tot felul de trimiteri din astea ă intelectualiste așa care nu duceau nicăier și i am zisnu știu sunt pot să răspund orice dar nu știu dacă e Răspunsul corect și mi a zisbă răspunsul e foarte simplu gândește te la viața lui Buddha dacă Buddha care

a fost predispus absolut din toate părțile să nu înțeleagă nimic din autenticitatea vieții >> a reușit înseamnă că toată lumea poate. Dar care a fost catalizatorul? Ce l a urnit? Că și acolo este o lecție. Ce l a urnit a fost conștientizarea suferinței. >> Conștientizarea suferinței. Sărirea gardului zonei de >> și de acolo a plecat și prima lui predică din parcul cu căprioare când a vorbit celor cinci discipoli, că atâta avea, erau cinci care î urmau și lor le a vorbit despre cele patru adevăruri nobile care sunt toate legate de suferință, originile suferinței, calea și

eradicarea suferinței. >> Era important asta. zâmbetului, pentru că zâmbetul ăla mistic al lui Budha e de fapt certitudinea că dacă el a putut să se desăvârșească și să ajungă la Iluminare, toată lumea poate. Adică nu e nu sunt doar unii care pot. Și aici e o mare, probabil o mare culpă a unor religii din astea dogmatice și foarte rigide care plasează doar pe unii. >> Doar sfinții părinți pot, doar sfinții pot, doar Iisus a putut, doar sau mă rog Moise și ne ducem Muhamad sau alți profeți din Islam. >> Ci invitația, dacă citim corect religiile

astea, este a unei desăvârșiri a fiecăruia dintre noi. Adică ei ei sunt Doar exemplu că se poate și că orice om poate să ajungă acolo dacă î dorește. Evident că acuma omul e liber să nici să nu și dorească treaba asta. >> Deci au fost niște proiecte pilot și Iisus și Moise și Zaratustra și Mohamed, toți au fost niște proiecte pilot care ți au ți au arătat uite că dacă faci setul ăsta de instrucțiuni, pleci din punctul A și ajungi în punctul B. >> Da, >> fără greși. Dar trebuie să l faci. >> Da, dar

e o invitație pentru toată lumea. Nu e Nu e o invitație elitistă. Doar anumite nume sunt scrise pe invitație. To tot omul e invitat. pe care îi cunosc și care îmi este și un foarte drag prieten în momentul ăsta. Vorbește foarte mult despre sămânța de Buda din fiecare dintre noi și el folosește ca exemplu, îmi aduc aminte prima dată m a întrebat, eram în casă la mine cu o grămadă de oameni așezați pe perne pe jos și cu el vorbindu ne și Zice: "Ai un măr?" Zic: „Da, m am dus." Zice: "Ai și un cuțit?"

Da. M am dus, am luat mărul, a i l am dat, i am dat cuțitul, a tăiat mărul și ne a arătat sâmburele. Ce i ăsta? Un sâmbure de măr, a zis toată lumea. Și a zis„Nu este tot copacul care face mere, inclusiv mărul pe care l ați avut în mână. Și asta este, cum să spun, certificarea faptului că fiecare dintre noi are potențialul de a a deveni o ființă Realizată, fie că vorbim de avatarul cristic care s a înălțat la cer cu tot cu corp, fie că vorbim de Buddha, fie că vorbim de oricare

dintre ceilalți mari exponenți ai căilor de realizare spirituală. >> Da. Nu, nu. Iisus ne învață că templul ne încape pe toți și nu doar pe cei aleși. Că acuma de ce l or fi răstignit cei aleși tocmai pe cel care spune că templul e universal, adică e deschis pe El, dar și pe Francisc l au dat cu de a berbeleacul în care a venit cu jurământul de castitate și de sărăcie și de nu mai știu ce pentru că strica rânduielile bisericii. Dacă vreodată ajungeți la SIS, duceți vă să vedeți că este un Iarăși, apropo de

locuri speciale, Sfântul Francis care a fost cel mai nesupus dintre călugări cu putință. Din din cauza asta nici n a fost făcut preot. >> Da. Și poate nu întâmplător în numele Trandafirului cel care punea totuși cele mai bune întrebări era Franciscan. >> Da. Și eu când am văzut un papă care și a luat numele lui, >> am zis: „Aest papă o să facă revoluție." Și așa s a și întâmplat. >> Da. >> A întors biserica absolut cu fundul în sus și primul lucru pe care l a atacat a fost banca Vaticanului. >> Da. >> Acest

papă care a refuzat să poarte pantofii roșii de 800 € și să stea în apartamentul papal. Genial. Greu o să se ridice cineva la înălțimea lui Francisc, sincer. >> Da. E și Papa Ioan Paulo al I lea a avut așa ceva din >> Da, absolut special. >> Din mersul pe contrasensul >> Da, da. La alt nivel decât Francisc. Francisc a avut a avut deci Papa a avut înălțimea și mi aduc aminte că l am Văzut la noi în Piața Unirii când a venit. Am avut șansa să l văd. Avea o prezență care umplea piața. Francisc

și pe el l am văzut. >> Da. Era părea un funcționar mărunt. Adică n ai fi datcă l îmbrăcai civil, nu n avea aura aia de >> Dar avea acea apropiere de oameni care a schimbat complet instituția papală. Da. Și a adus compasiunea la locul la care trebuia să ajungă el fiind iezuit. >> Da. Adică citit. Adică s o luăm mai pe Pe scurtătură. Izuții, dacă au avut o specificitate față de celelalte ordine la un moment dat este că n au închis cunoașterea. >> Da. Și că au fost extrem de aplecați spre practica >> culturii

inimii. >> Da. Și au studiat toate celelalte culturi cu respectul cuvenit. Adică iezuiții au ajuns și în China, au ajuns și în Japonia, au ajuns și în India, adică și au luat de acolo. Adică n au Zisbă ăștia focurile ghenei pe voi, cum ar zice unul mai puțin citit din alte culte. a văzut ce e bun, au luat, au compilată, au o bibliotecă foarte vastă și o deschidere și către ezoterism și către partea asta mai magică, mai misterioasă a lucrurilor. Adică n au redus totul la dogmă și atât. Poate de aia sunt mai special. >>

Știi că asta îmi aduce aminte de ființia lui Dalai Lama despre cum ar arăta omul perfect Și a zis așa: "O ființă prietenoasă, flexibilă și nepretențioasă. Adică un copil. Asta este definița oricărui copil până la urmă. >> Iată și dacă stai să te gândești, porniți de aice că vorba aia e ianuarie, e timp de rezoluții. În ce măsură sunt prietenos? M dar flexibil. M dar nepretențios. Crezi Că în globalizarea asta pe care o traversăm și cu bune și cu rele exemplul ăsta al cadmanduului, ca să l păstrăm ca simbol, nu neapărat orașul în sine, cosmopolitismul

ăsta spiritual care până la urmă produce armonie, liniște și nu tulburare și dihotomie. Crezi că în globalizarea asta ne vom bucura la un moment dat și de aspectul ăsta al unei fuziuni a vestului cu estul, tot ce ține de raționalitatea tehnologică a vestului, să se Împrietenească cu spiritualitatea asta deschisă a estului și în loc să se contreze una pe alta forțele astea să fuzioneze într o lume frumoasă, blândă, nepretențioasă >> și lucrurile au început mai de demult. Adică adu ți aminte de mișcarea hipi care a fost compromisă într un fel pe care nu este locul

să l discutăm acuma. Mircea Eliade spunea că în momentul în care s a înăbușit mișcarea hipi omenirea a primit a pierdut o mare șansă pentru Că ei predicau înțelegerea între oameni, armonia, >> da, și așa mai departe. și a urmat un Hiatus după care a venit toată generația asta de copii indigo care au zis: „Mie nu mi place realitatea pe care voi ați construit o și eu vreau să fac alta." Și pot să spun că eu văd în practica mea de consiliere niște copii foarte frumoși care au 20 și până 30 de ani și care

sunt niște forțe ale naturii. Adică eu Am înghițit atâtea lucruri din dintr un drș care spunea trebuie să înghiți, trebuie să rabzi. E motivul pentru care ai să poți să mergi mai departe și ai să funcționezi. Ăștia n au nicio treabă. Deci nu. Deci eu nu vreau acest lucru. Eu nu l vreau. Și ți spune asta uitându se în ochii tăi și nu o să facă treaba asta niciodată. Și gândește te că ai angajatori care se confruntă cu acest tip de oameni și care vor trebui să și Schimbe cultural instituțiile și că încetul cu încetul

treburile astea or să se extindă. Mă bucur să spui asta pentru că și eu constat același lucru și tot optimismul meu care uneori mă părăsește, dar revine repede, este legat de această generație de copii. Mă rog, pentru mine sunt deja copii, că na, sunt am >> gen zi >> 20 ul 30 ul, ăștia care au acuma 20 30 ul și eu spun asta de câte ori am ocazia Când ei vor ajunge la butoanele sistemelor, oricare ar fi sistemele astea, lumea se va schimba. 10 ani mai au atât. 10 ani le mai trebuie. >> Poate și

mai repede. Ăștia care au 30 poate la un 35 sunt deja implicațiă. Invitabil și eu cred. Adică eu cred că >> aceste generații de copii nici nu mai vorbesc de ăelalți care sunt mai mici acuma, că și ăia sunt absolut senzaționali. >> Da. >> Dar sunt senzaționale într un sens în cam în același sens. Adică nu vor revoluționa ceea ce vor face ăștia de 20 30 de ani. Poate vor desăvârși și vor duce la oavă superioară decât cei de 20 30 ăștia care s mici. >> Dar viitorul sună bine din perspectiva asta genetică a generațiilor.

E limpede că >> poate e și bine așa cu noi ăștia de mai suntem acuma plus 50 ul să zicem așa. Se închide definitiv o lume care a fost Frumoasă. Nu, nu zice nimeni, a avut și ea valențele ei și pozitive și negative, că nimic nu vine doar cu bune și cu rele, dar e odată cu noi se îngroapă o lume, ceea ce nu e rău deloc, pentru că are loc o altă lume să se desfășoare. >> De acord. Dar vorbind de implicare versus nonimplicare ă mie mi se pare important și pentru generația asta care

acuma ă n ar mai trebui să spună pe vremea mea s a terminat asta pe vremea mea mie mi se Pare că întrebarea fundamentală pentru această generație tot că vorbim de reprogramare mentală este eu cum mă adaptez la la chestia asta cum mă adaptez la tehnologie vorbeam astăzi cu cineva care a zis Zis, n am revolut, nu pot să fac aia, nu pot să fac aia. Zic, nu i nimica, dragă, ne întâlnim și î dai bani banii cash bine așa. Ă Deci o ești într o lume digitală și mie mi se pare, cum să spun,

o formă de Flexibilitate să te adaptezi la ceea ce s a croit pentru că sunt niște realități în care trăiești. >> Absolut. >> Da. Dar nu e ușor. Adică știi și tu și știu și eu că nu e ușor, că eu îmi dau seama, mi am transferat datele de pe un telefon mai v pe un telefon mai nou și mi venea să dau cu el de pământ în cinci cinci minute pentru că nu înțelegeam nimica. Mă enervam că nu făceam față unor chestii până am rugat o pe femeia Care a făcut în 200. >> Mie

mi s a furat telefonul vechi și stai să vezi cum e să ți pui toate băncile înapoi pe cel nou. Recunosc. Păi nu tot a fost să transfer totul dintre a fost ceva infernal. Mi s a părut imposibil și era foarte simplu. Dar da, >> da. Softul vechi n am >> adică aș și atunci am zisbă prefer m am făcut georgis pentru o secundă. Zicbă prefer numărătoarea aia stânga dreapta bacul ăla decât tehnologia ceea ce sigur E o greșeală că nu mai poți să dăm timpul înapoi. >> A avut și ea timpul ei, dar acuma

este alt timp. Da, da, >> dar nu se mai numără cu biluțele. >> Numără ai ul pentru tine. >> Nici nu știu când au fost dinozaurii, dar faptul că lecția lor e o lecție a adaptabilității sau a dispariției ar trebui să ne preocupe pe toți. Că >> și dinozaurii ca dinozaurii, dar mamiferele alea mici care fiind atâtica Cât niște șoricei au reușit să supraviețuiască respectivului cataclism geologic și au dat naștere următorului ciclu de funcționare a vieții pe pământ. >> Da. Deci dacă ești mic, flexibil și adaptabil, cu siguranță ai să găsești pe unde sunteți trecorți.

>> Ce spunea călugărul tău să Dalai lama, nu? >> Da. Dalai lama. O ființă umană prietenoasă, flexibilă și nepretențioasă. Astea s cele trei Calități pe care le ați spus. >> Da, Doamne ajută. Să rămânem cu gândul la ele și să începem să le și practicăm, că probabil o să ne și iasă dacă ne străduim. >> Da. Grozav ar fi să vă alegeți un focus, repet, o chestie mică, să lucrați cu român, dacă îmi permit prietenii mei care ne privesc acuma sugestia, cred că ar trebui să începem asta cu prietenosul. Cred că noi am început să

fim cam neprietenoși unii cu alții, ceea Ce nu produce nimic, doar gâlceavă și stupiditate. Și dacă ne am pregătit cu toții, nu știu, să ne luăm acest obiectiv în următoarele șase luni, să >> sugestie de acțiune, >> exemplificăm prietenoșenia, ca să spun așa. >> Zâmbiții casierei de la Mega și mulțumiții pentru că v a încasat cumpărăturile. Salutați l pe omul invizibil care stă la ușă și nimeni nu se uită la el. Uitați vă în ochii femeii de serviciu. Da. Dați un bacșiș curierului care vă aduce mâncarea. Găsiți vă niște forme de bunăvoință adresate oamenilor care

sunt invizibili. De acolo putem să începem. Să începem cu ăștia, cu ăia pe care îi cunoaștem cine sunt dragi, ne e cel mai ușor. Știi că există o formă de meditație care se cheamă meta și care face asta. Meditez întâi la ăia care sunt dragi, pe urmă Meditez la ăia care îm sunt indiferenți și pe urmă meditez la ăia care într adevăr îmi sunt dușmani. Deci ăia care sunt dragi ne purtăm frumos cu ei. Doamne ajută. Da, dacă nu v ați sunat părinții de Crăciun, puneți mâna pe telefon acuma și sunați i cu ăia care

ne sunt indiferenți sau mai ales acești oameni numiți invizibili, șoferul de Uber, nu știu, oamenii pe lângă care trecem ăla din parcare care ia banii. >> Oupați vă, dați vă 30 de secunde din viață ca să faceți ceva bun pentru că o să vedeți efectul. Dacă îi zâmbiți casierei, ea o să continue să zâmbească următorilor cinci oameni care vin la casă. Și apoi puteți să vă ocupați de cei care într adevăr sunt neplăcuți. >> Da, e un principiu budist vechi ăsta care spune că dacă faci o faptă foarte bună unui om, dar o faptă bună

bună l ai salvat de la moarte, nu știu, l ai l a Impactat emoțional încât să te țină minte și ceri drept recompensă ca el să facă alte 10 fapte bune, într un timp relativ scurt, lumea va deveni perfectă. Și există un film despre asta care se numește Pay It Forward și pe care îl recomand cu căldură. Îți mulțumesc mult, Andreea. Succes în următoarea expediție Cadmand Marție. Mulțumesc. Eu o să las în descrierea podcastului un link către unde te poate găsi lumea și dacă ar dori să Călătorească împreună cu tine, să te găsească acolo. >>

Și vă mulțumesc tuturor, un an cât se poate de bun și abia aștept să ne revedem lunea cu Sorin Manea News Podcast. Joia poveste cu Or este cât o ține. Numai bine. >> Savurează acest podcast în prezența unui părinte.