Tehnologii din RAI și CRIZE din IAD: isteria AI și istoria BULELOR!

Una dintre cele mai frecvente probleme de care mă lovesc aici pe canal este asta, că lumea confundă frenezia cu tehnologia. Încă mai primesc comentarii de genul: "Vezi, vezi că n ai avut dreptate cu crypto, nu numai că a supraviețuit, dar Bitcoin e acum 100000 de coco. " Păi, n am spus niciodată că o să dispară blockchain ul sau criptomonedele, ci doar că oamenii consideră în mod eronat că tehnologia de la bază, ca să zic așa, e tot aia cu hype ul din jurul ei.

și mai confundă promisiunile adesea deliberat umflate și menite să întrețină hype ul, pentru că hype ul face banii să curgă, cu realitatea prezentului. Iar în acest moment inteligența artificială mi se pare că trăiește fix o astfel de etapă. Da, la finalul acestei luni vom sărbăutori trei anișori de chat GPT lansat public pe 30 noiembrie 2022 și da, chiar a crescut ca făt frumos în trei ani cât alți în 30.

O ascensiune fulminantă from Zero to hero, de la zero utilizatori acum trei ani pe vremea asta la 7 800 de milioane astăzi. Da, a pornit o revoluție care schimbă lumea as we speak în bine sau în rău, dar ăsta nu este obiectul discuției de azi. Și da, a făcut ca toate celelalte companii să vrea o felie cât mai mare din acest tort și a mai transformat o companie venită dintr o nișă de pasionați numită gaming în cea mai bogată corporație a lumii, valorând 5 trilioane de $i.

Spre comparație, PIB ul României este de aproape 400 de miliarde de $i, deci market cap ul Nvidia este de peste 12 ori mai mare. E de cinci ori mai mare decât al Poloniei, cea mai dinamică economie europeană și cât cel al Germaniei, cea mai mare economie a Europei și a treia ca mărime din lume. De obicei, aceste galopuri tehnologice de sănătate sunt însoțite și de un imens entuziasm popular și mediatic, dar mai ales financiar.

Și chiar dacă sunt prea puțini cei care să pună la îndoială valoarea intrinsecă a inteligenței artificiale, n ai cum să nu vezi cum se adună și munți de cheltuieli. Vorbesc aici despre finanțarea infrastructurii necesare, funcționării acestei tehnologii în așa fel încât să poată deservi sute și sute de milioane de utilizatori și n ai cum să nu vezi cum mai toată creșterea economică globală actuală se bazează aproape exclusiv pe AI. Și atunci următoarea întrebare este după mine perfect legitimă, chiar dacă ea contravine entuziasmului general.

Ce dracu se va întâmpla dacă va pocni toată bășica asta? Că știi cum e, what goes up must come down. Și am să pornesc acest video de la știrea de zilele trecute, cum că Michael Burry, investitorul devenit faimos după filmul The Big Short, pentru că Bury a fost unul dintre extrem de puținii care au anticipat criza din 2007 2008, a pariat acum Zdraven împotriva unor acțiuni din AI, plasând un short în valoare de 1,1 miliarde de $i pe Nvidia și Palantir.

Aoleu, blasfemie. Deci, Bury consideră că sectorul AI și în special aceste două companii se află într o bulă speculativă și e probabil să urmeze o prăbușire. La momentul respectivului anunț, CE ul Palantir Alex Carp a numit shortarea acestor companii admin foarte profitabile conform ultimelor rapoarte financiare drept și citez complet nebunească.

Păi, e sau nu o nebunie? Și întrebarea mai largă e de fapt asta: e sau nu inteligența artificială generativă o mare șmecherie? Păi, eu personal zic că este, dar nu asta i problema.

Începute încă de la inventarea procesoarelor în anii '70, încercările astea de a face computerele să îndeplinească sarcini aparent simple, cum ar fi recunoașterea imaginilor sau interpretarea sensului limbajului natural dintr un text, asta ca să nu mai vorbim despre voce, au dat fail vreme de jumătate de secol. Apoi, brusc a apărut o tehnologie capabilă să răspundă la comenzi vocale, să rezume texte, să scrie eseuri, să recunoască imagini și să genereze altele noi și așa mai departe. Și da, din această perspectivă este incredibil că chat Char GPT a fost lansat cu doar trei ani în urmă.

Evoluția sa a fost fulminantă. Deci, de la nimic până la punctul în care, doar trei ani mai târziu, am ajuns să ne întrebăm: E pe bune ceea ce văd sau citesc sau e? Este aproape imposibil să nu te fi lovit până acum de situația asta în care să vezi o poză sau o postare pe Insta sau pe Facebook și să nu te fi întrebat măcar o dată dacă este fake sau e pe bune.

Iar modul în care AI ul generativ obține aceste rezultate nu seamănă deloc cu raționamentul uman. Și asta e o chestie pe care am dezbătut o și în dungă în nenumărate clipuri de aici de pe canal. nu mai reiau toate argumentele și explicațiile.

Pe scurt, AI ul compară niște date de intrare, fie ele text, sunet sau imagine, cu pattern uri extrase din cantități enorme de informații adunate de pe net și din orice altă sursă și apoi extrapolează în baza acestor modele. Bun, și acum ajungem la miezul cestiunii de azi. Acest proces presupune o putere colosală de calcul în ceea ce privește ai ul și văd asta în comentarii și în discuțiile pe care le mai am cu diverși apropiați, oamenii au tendința să considere inteligența artificială ca fiind ceva imaterial, așa, lipsit de constrângeri fizice și cumva asemănător cu propria noastră gândire.

Asta probabil din cauza promptitudinii și fluenței răspunsurilor. Ai scris ceva într o casetă pe laptop sau pe telefon și pac, ai și primit de nicăieri un răspuns suficient de rapid și de coerent, cât să ți dea acea senzație de interacțiune effortless, ca să zic așa. Dar inteligența artificială este oricum altcumva decât imaterială.

Ea de fapt necesită niște centre de date imense și foarte concrete și cantități enorme de curent. Dă. Prin urmare, expansiunea rapidă a AI ului a obligat companiile care dezvoltă așa ceva să facă pe repede înainte investiții colosale în infrastructură.

Până la finalul acestui an, cei mai mari jucători din industrie vor fi cheltuiți deja spre 400 de miliarde de $ari, întregul PIB al țărișoarei noastre, doar pe centrele de date din state. La rândul lor, aceste centre de date necesită cantități uriașe de electricitate pentru a funcționa, ceea ce pune presiune pe sistemele de producție și distribuție a energiei. Ce mașini electrice, boss?

Cum se mai temeau câte unii că va pica rețeaua dacă se va merge olin cu electrificarea automobilelor. Păi, stai să vezi aici consum. Unele estimări vorbesc despre investiții de aproape 1,5 trilioane de $ari doar în următorii cinci ani și doar în extinderea capacității energetice.

S a mai întâlnit un upscaling de felul ăsta? Da, la finalul anilor '90 în telecomunicații și imediat după a și venit Bulat. com.

Ce s a întâmplat atunci? Well, unii încă își mai amintesc și înaintea bulei respective au fost și altele, încă și mai extreme. Multe dintre aceste episoade au urmat un traseu similar cu cel pe care î vedem astăzi, în care un boom spectaculos s a transformat într un colaps la fel de mare.

Problema este că invariabil aceste prăbușiri n au devastat doar sectorul în care au apărut, ci au provocat pagube enorme economiei în ansamblu. Și măcar asta ar trebui să i pună pe gânduri pe cei care deversează acum tsunami uri de bani în AI. Între ăștia mari există totuși și o excepție și anume Apple care pare să adopte o poziție mai prudentă.

Deși mie încă nu mi e prea clar dacă nu cumva e ca în bancul cu Ion și Mra, adică nu poate sau nu vrea. Dar făcând abstracție de Apple, sumele colosale investite în AI în acești trei ani arată fără drept de apel că majoritatea investitorilor consideră că de data asta va fi altfel și că istoria nu se mai repetă. Voi ce credeți?

Puneți o pauză și ziceți în comentarii: Este sau nu altfel de data asta? Bun. Hai să studiem acum cum și de ce apar aceste mani și bulletech.

Dar întâi de toate, ce naiba sunt mai exact bulele speculative? Păi, simplist spus, ele sunt un fel de scheme ponzi neenționate. Adică nu e nimeni care să aibă în mod asumat un master plan gândit cu scopul de a i țepui pe ceilalți.

E un proces natural. Odată ce prețul unui activ începe să crească, indiferent de motiv, cei care au cumpărat primii câștigă big time, iar asta atrage alți gușteri care împing prețul și mai sus, fără a mai ține cont de valoarea reală a respectivului activ. Și procesul continuă neabătut, independent de fundamentele economice, până când fie se termină rezerva de gușteri, fie intervine ceva ce rupe lanțul de iubire.

asemenea schemelor Ponzi și aceste evoluții naturale sunt susținute de povești frumoase despre cum investiția într un anumit activ va aduce cumva, nu contează cum, profituri extraordinare. Greed is good, cum zicea Gordon Gecko în legendarul film Wall Street al lui Oliver Stone. Așadar, bulele speculative au mai multe șanse să se formeze și să persiste atunci când există o poveste convingătoare care să justifice valorile exagerate.

Prin urmare, n ar trebui să ne surprindă absolut deloc faptul că Altman sau Mask, alminteri oameni extrem de ocupați, investesc totuși energie multă și timp prețios pentru promovarea miracolelor nemaivăzute ale inteligenței artificiale. Nu sunt convins că ei sunt convinși cu privire la iminența inteligenței artificiale generale. Dar, mamă, cât de bengos sună asta.

Și acum mare atenție. În cazul fiecăreia dintre maniile din istorie, care s au soldat cu bule și mai apoi cu dezastre economice, tehnologia de la bază a fost întotdeauna fabuloasă și cu adevărat transformativă. Deci hype ul și mai apoi prăbușirea cauzată de excese nu exclud faptul că acea tehnologie poate să fie într adevăr uimitoare și inovatoare.

Uite și un exemplu concret. Bulad. com, care a atins apogeul în martie 2000, a reprezentat o creștere fără precedent a evaluărilor bursiere ale companiilor din domeniul internetului.

NASDAQ Composite a crescut cu aproximativ 600% între 1995 și 2000, impulsionat de speculații și investiții masive în startup uri. com. Când Bula s a spart între 2000 și 2002, NASDAQ a căzut cu 77% ștergând peste 5 trilioane de $i din piață.

Chiar și companii consacrate la acel moment precum Cisco sau Intel au pierdut peste 80% din capitalizarea lor bursieră. A urmat concedieri masive în sectorul și o zdruncinare majoră a încrederii în piețele financiare. Dar asta nu înseamnă că internetul, fibra optică și alte tehnologii care au pus bazele economiei de astăzi nu sunt fabuloase și chinesențiale, dacă permiteți termenul.

La fel și cele câteva companii gen Amazon sau Google care au supraviețuit și care mai apoi au redefinit felul în care avea să arate tehnologia și economia până azi. Dar am divagat. Ok.

Pe lângă poveștile frumoase și convingătoare, un alt factor care a dus mereu bulele tech la niveluri extreme a fost cursa dintre companii pentru monopol. Ca să devii numărul unu, trebuie să construiești cât mai repede cea mai mare capacitate posibilă, descurajând astfel orice potențial concurent care ar vrea să intre pe piață. E un modus operandi default și uite, pentru că tot am menționat explozia Telecom din anii '90, exact asta s a întâmplat și atunci, cu extinderea accelerată a rețelelor de internet și telefonie.

O dinamică similară este vizibilă din spațiu și în cazul inteligenței artificiale generative de azi. Potrivit acestui model de business, acele una sau două companii care vor reuși să antreneze cele mai performante modele AI și să aibă și cea mai mare capacitate de procesare și implementare, vor domina piața și vor elimina concurența, acaparând cea mai mare parte a valorii economice din respectivul sector. Asta este ideologia care determină companiile AI să se angajeze în această cursă a înarmărilor în materie de investiții.

La rândul lor, investitorii individuali entuziasmați de AI vor contribui și ei la creșterea prețurilor, acțiunilor, companiilor care investesc masiv în domeniu și vor evita companiile care n o fac. și cum corporațiile țin cont de prețul acțiunilor lor, acest comportament influențează direct strategiile lor de investiții. A și aș mai adăuga încă un element interesant.

Sesizez un fel de uniformizare a deciziilor de investiție. Să zicem că ești la conducerea unei mari companii tech și hotărăști să investești all in în AI, iar mai apoi se dovedește a fi fost doar o bulă. OK, vei suferi o pierdere de reputație, dar pierderea asta va fi atenuată de faptul că toți au făcut la fel.

În schimb, dacă refuzi să participi la goana după aur și pierzi o oportunitate majoră, well, pentru asta nu te iartă nimeni. You are so totally fucked. Prin urmare, e mai sigur să mergi cu turba.

Iată și un exemplu concret. Spuneam mai înainte despre Apple că face notă discordantă printre giganții tech, voluntar sau involuntar, printr o abordare mai rezervată în privința AI ului. Se poate ca această decizie să se dovedească una înțeleaptă pe termen lung, dar în acest moment Apple sunt vehement criticați din toate părțile că, vezi, dragă doamne, rămân în urmă și sunt taxați pentru treaba asta în fiecare rahat de articol pe care î citesc pe subiectul ăsta.

Iar acțiunile lor au fost flat sau chiar ușor în scădere pe parcursul acestui an, chiar dacă Apple au raportat, așa cum povesteam chiar săptămâna trecută, venituri și profituri colosale pe precedentul trimestru. Nu contează, nu e cu AI. Nașpa.

Iar în timpul ăsta Nvidia, Microsoft, Amazon, Google și alții, al căror discurs este doar despre AI, cresc vertiginos în continuare. Și un ultim aspect. De ce nu sunt prevenite aceste bule de către investitorii inteligenți care analizează serios piața pe termen lung și ar putea opri respectivele bule vânzând masiv în lipsă, adică shortând acele acțiuni.

Cam cum face Bury pariind peste 1 miliard în plin hype ai împotriva Nvidia și Palantir? Păi, pentru că cei care ar vrea să parieze împotriva unei astfel de bule dispun de resurse limitate sau în niciun caz suficiente pentru a înfrunta ceva de mari dimensiuni, precum a fost Buladcom la începutul anilor 2000. Mai mult, ei depind de credit pentru a și finanța pozițiile, ceea ce presupune încă un risc.

Dacă bula continuă să crească, îi va forța mai devreme sau mai târziu să și închidă pozițiile, chiar dacă la final se dovedește că au avut dreptate. Așadar, bulele apar și vor continua să apară și pentru că odată pornite ele sunt imposibil de oprit. Iar în ultima vreme avertismentele că prețurile activelor din sectorul AI se află într o zonă de tip bulă speculativă devin tot mai puternice și există destule motive care să alimenteze această îngrijorare.

Primul este legat de rezultate. Dovezile de până acum arată că afacerile care integrează ai au parte de rezultate așa și așa și nu de impactul copleșitor pe care entuziaștii AI îl preziceau. Dacă l asculți pe altman, mamă, zici că acuși și acuși.

Mâine, poimâine vine raiul pe pământ, stăm toți și o frecăm la rece, în timp ce ai va munci pentru noi, cam cum se întâmpla cu grașii ăia din wall de i cărau roboții de colo colo. Al doilea semnal este de natură financiară. Investițiile din AI au fost susținute în principal de așa numiții Fabulous 5, adică Amazon, Google, Microsoft, Meta și Oracle.

Companii foarte bogate care până de curând au putut face asta din propriul flux de cash, adică din propriul buzunar. Dar cerințele de capital au devenit atât de mari încât până și ăștia au început să se împrumute. Iar asta e o schimbare care crește dramatic riscurile.

Al treilea motiv îl constituie ceea ce povesteam chiar săptămânile trecute într un clip de al meu de pe TikTok și anume investițiile circulare. Ceea ce pare a fi venit real generat de vânzări este de fapt în unele cazuri cel puțin doar același capital care se învârte în cerc între aceleași companii AI. Iar exemplul pe care î dădeam acolo era acordul dintre Open AI și Nvidia, prin care Nvidia anunța o investiție de 100 de miliarde de $ari în Open AI, iar Open AI folosea banii pentru a cumpăra cipuri Nvidia.

Aceste fluxuri circulare de lovele ar putea indica bunăoară că sistemul se autosține doar în mod iluzoriu și nu din revenue real pe bune. Și nu în ultimul rând, am văzut că din ce în ce mai multe voci se întreabă de unde va veni energia necesară pentru a alimenta toate centrele astea de date în valoare de sute de miliarde de do$ari. Păi, furnizorii de energie au început deja să ceară garanții de achiziție pe termen lung înainte de a investi în noi capacități, în timp ce centrele de date refuză să ofere aceste garanții, deoarece ele încă nu generează profituri.

Și din toate aceste motive, s ar putea ca inteligența artificială, o tehnologie fără îndoială revoluționară, să se dovedească a nu fi doar o simplă bulă, ci mama tuturor bulelor. Desigur, nu e suficient ca speculația să fie scăpată de sub control, ca investițiile în AI să fie de 17 ori mai mari decât cele din companiile de internet de dinainte deprăbușirea. com și nici ca Nvidia să fi ajuns să aibă o valoare comparabilă cu întregul PIB al Germaniei dacă oamenii au decis în mod conștient și asumat faptul că AI ul chiar merită toate aceste investiții masive.

Dar dacă nu i așa, care ar fi acele caracteristici care ar semnala faptul că avem totuși de a face cu o bulă? Păi, aș începe cu incertitudinea, care e un numitor comun al tuturor bulelor tech din istorie și mai exact incertitudinea legată de felul în care poveștile spuse de antreprenori se vor transforma în afaceri reale, iar asta presupune niște răspunsuri la întrebări de tipul: care părți din lanțul economic ar putea fi înlocuite, câți concurenți vor intra pe această piață, cât va dura până ce tehnologia respectivă va da roade și așa mai departe. Păi, dacă incertitudinea este un element fundamental al oricărei bulletech, atunci alarmele pentru AI au început să sune deja de cam mult timp.

La un moment dat, Altman era all in pe dezvoltarea AGI până acolo încât, întrebat fiind care i modelul de business al lui Open AI, a răspuns foarte senin așa: Păi, plănuim să construim o inteligență artificială generală și s o întrebăm cum putem face bani din asta. Poftim? A, ăsta era modelul de business.

Între timp, Altman s a mai temperat. Ba a spus chiar că termenul de inteligență artificială generală nu i se mai pare atât de inspirat. Ok, meta, la rândul său, țintește către o super inteligență.

Ce dracului o mai fi însemnând și asta și tot așa. Iar această lipsă de claritate, de obiective stabile, de modele de business și de monetizare și până la urmă de incertitudine în ceea ce privește rezultatele este exact ceea ce alimentează orice bulătech. În acești trei ani de când AI ul a devenit centrul atenției, jucătorii principali, cu excepția Nvidia, ale căror cipuri vor fi probabil utilizate și după o eventuală prăbușire, încă nu au arătat care i modelul lor de business pe termen lung.

Open AI, Antropic, Meta, Google, Amazon consumă miliarde, costurile de inferență n au scăzut și pierd bani la fiecare interogare, iar viabilitatea pe termen lung a programelor lor B2B este în cel mai bun caz o necunoscută. E produsul ăsta un înlocuitor al motorului de căutare? E un substitut pentru rețelele sociale?

Face automatizarea muncii de birou? Cum vor include companiile ai în preț costurile cu energia și puterea de calcul? Costuri care sunt încă extrem de ridicate sau dacă procesele de copyright nu se vor termina în favoarea lor și vor trebui să lențieze datele folosite pentru training, va fi sau nu acest cost suplimentar transferat consumatorilor?

Well, nimeni n a dat încă vreun răspuns vreuneia dintre aceste întrebări. Revenind la bule, am mai spus asta, cică istoria nu se repetă, dar rimează. Și buec la plural au mai fost.

O analogie interesantă este cea cu radioul. Știți că a existat și o bulă legată de asta și chiar a fost una mare de tot. În 1919, când RCA a început să emită, a fost instant limpede, că era o tehnologie extrem de promițătoare.

Dar ce era mai puțin evident, la fel ca acum, era la acel moment cum se va transforma radioul într o afacere. Știu că acum pare clar, dar atunci era departe de a fi limpede. Și ca urmare a acelei lipse de direcție, radioul s a transformat într una dintre cele mai mari bule speculative din istorie, atingând apogeul în 1929 când la prăbușirea bursei și a pierdut 97% din valoare.

Și atenție, nu era vreun domeniu marginal. RCA era la acel moment alături de Ford cea mai tranzacționată companie de pe piață. Sau cum ziceau de curând cei de la New Yorker, RCA era vremurilor sale.

Hai să mai studiem un alt simptom relevant după ăsta cu incertitudinea și vă întreb așa: cum este posibil ca Toyota, cel mai mare producător de automobile din lume, să fie evaluată la o sumă de 5 ori și jumătate mai mică decât Tesla, deși Toyota a livrat de șase ori mai multe mașini decât Tesla anul trecut și a avut venituri de trei ori mai mari. Păi, răspunsul este legat de statutul de investiție al lui Tesla. În anii 2010, Musk a valorificat toată incertitudinea asta incitantă și excitantă din jurul mașinilor electrice pentru a spune o poveste extrem de atrăgătoare despre un viitor fără combustie, așa încât investitorii au fost dispuși să parieze masiv pe un startup volatil în locul unor companii consacrate.

Deci Tesla este ceea ce argol investițional numește o companie Pure Play, adică a cărei soartă este legată de reușita unei anumite inovații și în jurul căreia se pot construi astfel de povești spectaculoase. Iar pentru ca o bulă să se umfle e nevoie fix de astfel de companii. Ele sunt vehiculul prin care narațiunile astea se transformă în pariuri financiare concrete.

În 2025, potrivit Silicon Valley Bank, cică aproape 60% din toate investițiile de capital de risc au mers către companii AI cu Nvidia and Paul Position, iar Softbank intenționează să investească zeci de miliarde de do$lari în Open AI, care este cea mai pură formă de pure playay din AI. Deși open AI nici măcar nu este încă accesibilă investitorilor de retail. Analiștii speculează că Open AI ar putea deveni și primul IPO din istorie evaluat la 1 trilion de $.

Și mai sunt și alte astfel de companii Pureplay, gen Perplexity, evaluat la 20 de miliarde, sau Core Wave, cu o capitalizare de piață de 61 de miliarde. Aceste investiții Pureplay sunt îngrijorătoare deoarece aceste companii sunt tot mai strâns legate între ele. Asta apropo de ce ziceam mai înainte, legat de investițiile circulare și de faptul că e suficient s o ia la vale una singură ca să se întâmple un întreg domino.

Aia cu Nvidia care bagă 100 de miliarde în Open AI, care la rândul său se bazează pe chipurile Nvidia. și pe puterea de calcul a lui Microsoft ca rezultat al unui alt parteneriat de zeci de miliarde, iar Microsoft la rândul său are nevoie de modelele dezvoltate de Open AI pentru propriile aplicații și tot așa. Iar acum se pune întrebarea de trilioane.

Câți din banii ăștia sunt pe piețele private și câți pe cele publice? Dacă majoritatea banilor sunt pe piețele private, atunci investitorii privați vor fi cei care vor pierde grav în cazul unui crash. Dacă sunt pe piețele publice, adică în acțiuni și fonduri, atunci prăbușirea va afecta și pensiile și economiile oamenilor obișnuiți.

Și ghici ce? Banii ăștia se strecoară din ce în ce mai mult pe piețele publice. Oricum ar fi, sumele sunt uriașe.

Păi, la sfârșitul verii, Nvidia reprezenta aproape 10% din valoarea întregii piețe bursiere. Și pentru că tot am menționat piețele publice, un alt semn de bulă este acela al prezenței crescânde a investitorilor neexperimentați. Puhoaie de începători pompează bani în AI prin aplicațiile de pe telefoane, tablete și laptopuri.

În 2024, Nvidia a fost cea mai cumpărată acțiune de către traderii de retail care au investit în ea aproape 30 de miliarde de $i. Iar investitorii de retail interesați de AI se îndreaptă în mod similar și către alte acțiuni din tech, precum Microsoft, Meta sau Google. Sigur, cea mai mare parte a investițiilor de până acum a venit dinspre investitori instituționali, dar alături de Nvidia și de Giganți, tot mai multe startup uri AI de tip Pureplay, deci mult mai riscante, devin publice sau se pregătesc să intre pe bursă.

Iar trendul ăsta este încă o cale prin care investitorii individuali mici pot băga bani în AI. și pot pierde, gen, and it's gone. Pentru cine și mai amintește acea expresie devenită virală din South Park, sigur toată lumea este într un anume sens novice când vine vorba despre ai pentru că e un domeniu complet nou și incert.

Nimeni nu poate ști cum va evolua. Ceea ce face însă ca prezentul să fie diferit este că acum absolut toți cetățenii și animalele lor de companie pot participa la fenomen. Acum 100 de ani, acțiunile erau prea scumpe pentru ca Average Joe să le poată cumpăra, ceea ce limita considerabil capacitatea bulelor speculative de a se umfla catastrofic.

Și nici măcar asta nu a împiedicat marea criză din 2933. Acum există acțiuni de toate mărimile și tipurile disponibile pentru achiziție printr o simplă atingere pe telefon. Și odată cu transformarea economiei într un cazino și cu destrămarea unui cadru de reglementare eficient care să țină piața sub control, well, totul a venit la Țanc pentru a oferi investitorilor neexperimentați un mecanism prin care să și verse economiile în promisiunea vagă a unei super inteligențe, [muzică] gen Dumnezeu pe pământ.

Ce vi se pare că sunt cinic? Nu, boss. Chiar așa stă treaba.

Nu există o narațiune mai grandasă decât asta promovată de executivii din AI și care există încă de dinainte de acest boom, cea a unei inteligențe artificiale care va putea de mâine eventual să facă orice poate un om să facă și care va deschide o epocă de aur pe care nici măcar nu ne o putem imagina. Locurile de muncă vor fi automatizate, industriile transformate, cancerul vindecat, schimbările climatice rezolvate. Ce să mai, ai ul va face literalmente totul.

Dacă adăugăm la asta și narațiunea conform căreia America trebuie să învingă Musai China în cursa către AGI, nu mai e nevoie nici de reglementare în AI. E asta o poveste suficient de bună? Sigur că este, dar ea ridică o eventuală bulă la un cu totul alt nivel, tocmai pentru că promisiunea pentru investitori este infinită.

AI ul a apărut după aproape un deceniu de politici curate ale dobânzii, aproape zero, ceea ce i a determinat pe investitorii din Silicon Valley să parieze pe companii care aveau foarte puțin de arătat în ceea ce privește modelele de business, dar se bazau pe narațiuni grandioase. Uite un exemplu bun. Uber, startup ul emblematic al acelei epoci, fondat în 2009, a înregistrat primul său an profitabil abia în 2023.

Iar narațiunea AI e tot una de tip Uber, doar că pe steroizi. Povestea din spatele AI ului, fie că este AI ul ăla care va vindeca toate bolile sau ăla care va automatiza toate locurile de muncă, atrage investitori de toate felurile, devenind astfel extrem de capabilă de a umfla o megaă. Merită reamintit că două dintre cele mai apropiate analogii pe care AI ul pare să le aibă în istoria bolilor tehnologice sunt aviația și radioul.

Ambele au fost învăluite într un grad ridicat de incertitudine și ambele au fost promovate cu narațiuni dintr astea extrem de mobilizatoare. Ambele au fost speculate de companii Pureplay care căutau să capitalizeze pe noile tehnologii și ambele au fost accesibile investitorilor de rând din vremurile respective și ambele au contribuit la umflarea unei bule atât de mari încât atunci când ea s a spart a procopsit omenirea cu marea criză economică din 2933. Deci, recapitulând, ce avem noi aici?

Incertitudine, check. Pureplay, da. Investitorii începători, da.

O poveste grandioasă? Da. Are deci ai ul toate semnele unei bule?

Păi da. Dar știm cu siguranță că această bulă este pe cale să se spargă? Nu, dar similitudinile cu bulele din trecut, că ele se numesc radio, aviație, căi ferate sau DCOM, în special în ceea ce privește hype ul și frenezia, sunt toate acolo.

Iar dacă și când această bulă se va sparge, consecințele pentru economia globală ar putea fi extrem de nasoale. Comparativ, impactul prăbușirii bulei. com în anii '90 pare mai puțin alarmant, dar tocmai această comparație ar putea induce un optimism eronat.

Recesiunea cauzată de colapsul tehnologic de atunci a fost relativ scurtă și superficială. Redresarea a fost mai lentă. A fost nevoie de patru ani ca ocuparea forței de muncă să revină la nivelul anterior și chiar și asta with a catch.

Redresarea după spargerea bulei tehnologice din anii 2000 a depins de formarea unei alte bule, de astă dată în sectorul imobiliar. Iar când și aceea s a spart, rezultatul a fost cel mai grav declin economic de la marea criză încoace. And one more thing.

În anii '90, economia Americii creștea cu aproximativ 4% pe an, iar boomul tech era doar unul dintre factorii care alimentau acea creștere. Astăzi, creșterea economică a Statelor Unite este de doar aproximativ 2%, iar boomul ai este responsabil pentru aproape toată această creștere. Așadar, dacă această bulă se va sparge, efectele asupra economiei ar putea fi mult mai grave decât cele din perioada de după 2000.

N am vreun glob de cristal pentru a prezice dacă chiar ne confruntăm cu un colaps iminent al sectorului ai, dar există numeroase paralele istorice care seamănă izbitor cu situația actuală. Bun, și în final am să fac și câteva disclaimere pentru că de fiecare dată când am mai comentat astfel de subiecte au persistat tot felul de confuzii. Unu, a nu se înțelege că aș fi vreun ai sceptic sau ai hater.

Repet ceea ce am spus și la început. Există o distincție clară între tehnologia însăși și ceea ce se întâmplă cu ea la nivel economic, societal și așa mai departe. Adică cum aleg oamenii să se raporteze la ea, s o supraestimeze, s o speculeze, s o monetizeze și așa mai departe.

Și doi, ceea ce am argumentat eu aici nu este antitehnologie, ci este doar un apel la ponderație și rațiune. Știu că sună contrar instinctelor la ale oamenilor în general, dar cred că tot Michael Bury a zis la un moment dat că uneori poate cel mai bine este să nu joci deloc. Iar în contextul descris aici înclin să i dau dreptate.

Materialul de astăzi a fost mai stufos decât de obicei, dar și subiectul zic eu că e pe măsură. Orice analize simplist optimiste sau simplist apocaliptice veți întâlni, să știți că există o probabilitate mare ca ele să fie greșite. Asistăm la una dintre cele mai complexe astfel de situații din istoria tehnologiei și a economiei.

Prin urmare, analizele serioase nu pot fi nici scurte, nici simple. În speranța că nu v am plictisit prea tare, punct aici. Simțiți vă liberi să vă exprimați opinia mai jos în comentarii.

Sunt convins că voi citi păreri interesante. Am spus mereu că această comunitate de pe zonă este una dintre cele mai smart de pe întregul internet românesc, motiv pentru care nici nu mă feresc de astfel de subiecte spinoase cum a fost și cel de azi. Dacă v a plăcut, abonați vă în zonă.

Dacă nu, iar nu i by. Încă trăim într o țară liberă și beneficiem de un internet liber. Deci, nu te oprește nimeni să consumi în altă parte slop cu pisici sau bârfe și scandaluri.

Eu le mulțumesc atât celor care urmăresc canalul pentru că l urmăresc, dar și celor care aleg să plece pentru că pleacă. și vă urez baftă vouă tuturor.